Ce grea-i ades povara

Ce grea-i ades povara,
Sărmanei tale sorți…
Că gemi sub ea și tremuri,
Și-abia poți s-o mai porți!

Ce grea e suferința
Ce-o-nduri adeseori…
Că-ți pierzi orice speranță
Și simți că stai să mori!

Ce grea ți-e îndoiala,
Ce-ți vine-adesea-n gând…
Tot ce-ai mai drag credinței,
Din tine dărâmând!

Ce greu e-al bănuielii
Venin întunecat…
Când ți-arde tot ce-ți are
Iubirea mai curat!

Ce grea e-ntârzierea,
Dorinței îndelungi…
Când anii trec, iar pașii,
Slăbesc s-o mai ajungi!

Ce grea e-ncredințarea,
Că-n viață n-ai știut…
Să folosești prilejuri
Pe care le-ai avut!

Ce grele-s toate-acestea!
Dar mai nespus de greu…
E-atunci când vezi că lumea,
Te-a rupt de Dumnezeu.

De n-ar fi-atunci iubirea,
Și mila lui Isus…
O, cine-ar mai întoarce,
Măcar privirea-n sus?