Ce gol sunt fără Tine,
Mântuitorul meu!
Ce seacă mi-e viața
Când nu Te simt, mereu!
Ce trist și fără pace
Și-n întuneric sunt,
Când plec de lângă Tine,
Spre oameni, pe pământ!
Mântuitorul meu!
Ce seacă mi-e viața
Când nu Te simt, mereu!
Ce trist și fără pace
Și-n întuneric sunt,
Când plec de lângă Tine,
Spre oameni, pe pământ!
Ce grea-mi devine crucea,
Când singur vreau s-o duc
Când las cărarea-Ți sfântă
Și alte căi apuc!
Ce fără sens sunt toate
În mintea mea de lut,
Și cele ce-s făcute,
Și ce-ar fi de făcut!
Când singur vreau s-o duc
Când las cărarea-Ți sfântă
Și alte căi apuc!
Ce fără sens sunt toate
În mintea mea de lut,
Și cele ce-s făcute,
Și ce-ar fi de făcut!
Doar Tu dai vieții mele
Și pace și-nțeles,
Și roadele plăcute
Din viața Ta se țes.
Din Tine curg în mine
Izvoarele de har,
Prin mărginitul „astăzi”
Spre-un „Mâini” fără hotar.
Și pace și-nțeles,
Și roadele plăcute
Din viața Ta se țes.
Din Tine curg în mine
Izvoarele de har,
Prin mărginitul „astăzi”
Spre-un „Mâini” fără hotar.
Ce gol sunt fără Tine,
Mântuitorul meu!
Ce seacă mi-e viața
Când nu Te simt, mereu!
Ce trist și fără pace
Și-n întuneric sunt,
Când plec de lângă Tine,
Spre oameni, pe pământ!
Mântuitorul meu!
Ce seacă mi-e viața
Când nu Te simt, mereu!
Ce trist și fără pace
Și-n întuneric sunt,
Când plec de lângă Tine,
Spre oameni, pe pământ!
Ce grea-mi devine crucea,
Când singur vreau s-o duc
Când las cărarea-Ți sfântă
Și alte căi apuc!
Ce fără sens sunt toate
În mintea mea de lut,
Și cele ce-s făcute,
Și ce-ar fi de făcut!
Când singur vreau s-o duc
Când las cărarea-Ți sfântă
Și alte căi apuc!
Ce fără sens sunt toate
În mintea mea de lut,
Și cele ce-s făcute,
Și ce-ar fi de făcut!
Doar Tu dai vieții mele
Și pace și-nțeles,
Și roadele plăcute
Din viața Ta se țes.
Din Tine curg în mine
Izvoarele de har,
Prin mărginitul „astăzi”
Spre-un „Mâini” fără hotar.
Și pace și-nțeles,
Și roadele plăcute
Din viața Ta se țes.
Din Tine curg în mine
Izvoarele de har,
Prin mărginitul „astăzi”
Spre-un „Mâini” fără hotar.
