Ce fericit aș fi când viața
Întreagă-aș fi trăit-o cum
Aș vrea să-mi am cea mai din urmă
Și cea mai sfântă zi din drum.
Să-mi fi avut nu numai dorul,
Ci și puterea să trăiesc
În fiecare zi-mplinirea
Cuvântului dumnezeiesc.
Întreagă-aș fi trăit-o cum
Aș vrea să-mi am cea mai din urmă
Și cea mai sfântă zi din drum.
Să-mi fi avut nu numai dorul,
Ci și puterea să trăiesc
În fiecare zi-mplinirea
Cuvântului dumnezeiesc.
Cu cât nu-s vrednic de iubire,
Să-i fi fost mai îndatorat,
Sfârșitul fiecărei clipe
Să-m fi fost adevărat.
Cu fiecare pas, mai dragă
Să-mi fi fost calea cu Hristos,
Suita-mi cruce strălucită
S-arate-aceasta ne-ndoios.
Să-i fi fost mai îndatorat,
Sfârșitul fiecărei clipe
Să-m fi fost adevărat.
Cu fiecare pas, mai dragă
Să-mi fi fost calea cu Hristos,
Suita-mi cruce strălucită
S-arate-aceasta ne-ndoios.
Să-mi fi fost prieten adevărul,
Și cel grăit și cel tăcut,
Din curăția conștiinței,
Veșmânt etern să-mi fi făcut….
Cum aș veni așa, Isuse,
Acum spre Tine, fericit.
Ca robul vrednic spre Stăpânu-i,
Ducând talantul înzecit!
Și cel grăit și cel tăcut,
Din curăția conștiinței,
Veșmânt etern să-mi fi făcut….
Cum aș veni așa, Isuse,
Acum spre Tine, fericit.
Ca robul vrednic spre Stăpânu-i,
Ducând talantul înzecit!
Ce fericit aș fi când viața
Întreagă-aș fi trăit-o cum
Aș vrea să-mi am cea mai din urmă
Și cea mai sfântă zi din drum.
Să-mi fi avut nu numai dorul,
Ci și puterea să trăiesc
În fiecare zi-mplinirea
Cuvântului dumnezeiesc.
Întreagă-aș fi trăit-o cum
Aș vrea să-mi am cea mai din urmă
Și cea mai sfântă zi din drum.
Să-mi fi avut nu numai dorul,
Ci și puterea să trăiesc
În fiecare zi-mplinirea
Cuvântului dumnezeiesc.
Cu cât nu-s vrednic de iubire,
Să-i fi fost mai îndatorat,
Sfârșitul fiecărei clipe
Să-m fi fost adevărat.
Cu fiecare pas, mai dragă
Să-mi fi fost calea cu Hristos,
Suita-mi cruce strălucită
S-arate-aceasta ne-ndoios.
Să-i fi fost mai îndatorat,
Sfârșitul fiecărei clipe
Să-m fi fost adevărat.
Cu fiecare pas, mai dragă
Să-mi fi fost calea cu Hristos,
Suita-mi cruce strălucită
S-arate-aceasta ne-ndoios.
Să-mi fi fost prieten adevărul,
Și cel grăit și cel tăcut,
Din curăția conștiinței,
Veșmânt etern să-mi fi făcut….
Cum aș veni așa, Isuse,
Acum spre Tine, fericit.
Ca robul vrednic spre Stăpânu-i,
Ducând talantul înzecit!
Și cel grăit și cel tăcut,
Din curăția conștiinței,
Veșmânt etern să-mi fi făcut….
Cum aș veni așa, Isuse,
Acum spre Tine, fericit.
Ca robul vrednic spre Stăpânu-i,
Ducând talantul înzecit!