Ce dulce Ți-e privirea,
Mântuitor iubit,
C-atâta pace-mi toarnă
În sufletu-mi lovit!
/: Mă umple de lumină
Și de-al credinței har,
Și mi-ntărește pașii
Pe calea vieții, iar. :/
Mântuitor iubit,
C-atâta pace-mi toarnă
În sufletu-mi lovit!
/: Mă umple de lumină
Și de-al credinței har,
Și mi-ntărește pașii
Pe calea vieții, iar. :/
Ce-alinătoare-i vorba
Pe care Tu mi-o spui,
Că nou avânt mi-aprinde
Spre ceruri să mă sui!
/: Mi-nlătură din cale
Tot greul adunat
De duhu-mpotrivirii,
Prin veacu-ntunecat. :/
Pe care Tu mi-o spui,
Că nou avânt mi-aprinde
Spre ceruri să mă sui!
/: Mi-nlătură din cale
Tot greul adunat
De duhu-mpotrivirii,
Prin veacu-ntunecat. :/
Ce moale-Ți este mâna
Cu care mă mângâi,
Și mi-o întinzi ca sprijin
Și-n urmă ca și-ntâi!
/: Ce minunată-i toată
Ființa Ta, Isus!
Ea-mi copleșește viața
Cu haruri de nespus! :/
Cu care mă mângâi,
Și mi-o întinzi ca sprijin
Și-n urmă ca și-ntâi!
/: Ce minunată-i toată
Ființa Ta, Isus!
Ea-mi copleșește viața
Cu haruri de nespus! :/
Ce dulce Ți-e privirea,
Mântuitor iubit,
C-atâta pace-mi toarnă
În sufletu-mi lovit!
/: Mă umple de lumină
Și de-al credinței har,
Și mi-ntărește pașii
Pe calea vieții, iar. :/
Mântuitor iubit,
C-atâta pace-mi toarnă
În sufletu-mi lovit!
/: Mă umple de lumină
Și de-al credinței har,
Și mi-ntărește pașii
Pe calea vieții, iar. :/
Ce-alinătoare-i vorba
Pe care Tu mi-o spui,
Că nou avânt mi-aprinde
Spre ceruri să mă sui!
/: Mi-nlătură din cale
Tot greul adunat
De duhu-mpotrivirii,
Prin veacu-ntunecat. :/
Pe care Tu mi-o spui,
Că nou avânt mi-aprinde
Spre ceruri să mă sui!
/: Mi-nlătură din cale
Tot greul adunat
De duhu-mpotrivirii,
Prin veacu-ntunecat. :/
Ce moale-Ți este mâna
Cu care mă mângâi,
Și mi-o întinzi ca sprijin
Și-n urmă ca și-ntâi!
/: Ce minunată-i toată
Ființa Ta, Isus!
Ea-mi copleșește viața
Cu haruri de nespus! :/
Cu care mă mângâi,
Și mi-o întinzi ca sprijin
Și-n urmă ca și-ntâi!
/: Ce minunată-i toată
Ființa Ta, Isus!
Ea-mi copleșește viața
Cu haruri de nespus! :/
