Ce drum sub zări de peruzele!
Ce vis de ne-nțeles pribeag!
Să mergi cu ochii către stele,
Privind cum una dintre ele
Ți-arată calea spre Cel Drag!…
Ce vis de ne-nțeles pribeag!
Să mergi cu ochii către stele,
Privind cum una dintre ele
Ți-arată calea spre Cel Drag!…
Să simți că zbori printre planete
Deasupra văilor pustii,
Deasupra lumilor deșerte,
Spre veșnicele simfonii!
Deasupra văilor pustii,
Deasupra lumilor deșerte,
Spre veșnicele simfonii!
Să vezi o stea sub bolți senine
Venită din nemărginiri
Ca să te cheme chiar pe tine
Din lumea asta de suspine
În țara veșnicei iubiri!
Venită din nemărginiri
Ca să te cheme chiar pe tine
Din lumea asta de suspine
În țara veșnicei iubiri!
Și-apoi să te-nfiori deodată
Privind c-un simțământ suprem
Cum steaua s-a oprit si, iată,
Acum lumina ei ți-arată
Un Prunc divin în Betleem!
Privind c-un simțământ suprem
Cum steaua s-a oprit si, iată,
Acum lumina ei ți-arată
Un Prunc divin în Betleem!
Ce drum sub zări de peruzele!
Ce vis de ne-nțeles pribeag!
Să mergi cu ochii către stele,
Privind cum una dintre ele
Ți-arată calea spre Cel Drag!…
Ce vis de ne-nțeles pribeag!
Să mergi cu ochii către stele,
Privind cum una dintre ele
Ți-arată calea spre Cel Drag!…
Să simți că zbori printre planete
Deasupra văilor pustii,
Deasupra lumilor deșerte,
Spre veșnicele simfonii!
Deasupra văilor pustii,
Deasupra lumilor deșerte,
Spre veșnicele simfonii!
Să vezi o stea sub bolți senine
Venită din nemărginiri
Ca să te cheme chiar pe tine
Din lumea asta de suspine
În țara veșnicei iubiri!
Venită din nemărginiri
Ca să te cheme chiar pe tine
Din lumea asta de suspine
În țara veșnicei iubiri!
Și-apoi să te-nfiori deodată
Privind c-un simțământ suprem
Cum steaua s-a oprit si, iată,
Acum lumina ei ți-arată
Un Prunc divin în Betleem!
Privind c-un simțământ suprem
Cum steaua s-a oprit si, iată,
Acum lumina ei ți-arată
Un Prunc divin în Betleem!
