Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse,
Ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat.
Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat;
Mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat.
Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat;
Mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară
Am venit la Tine, doborât de vina grea,
Să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea,
Numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Am venit la Tine, doborât de vina grea,
Să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea,
Numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse,
Și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam.
Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam,
Ce căzut muream eu dacă nu Te cunoșteam.
Și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam.
Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam,
Ce căzut muream eu dacă nu Te cunoșteam.
Ce căzut, Isuse, ce căzut am fost Isuse,
Ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat.
Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat;
Mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Ce adânc căzusem când trăiam în greu păcat.
Mă-nfior de groază în ce stare-am fost uitat;
Mă-ntrebam: se poate oare, să mai fiu iertat?
Dar Isuse, Doamne, apăsat de-a mea povară
Am venit la Tine, doborât de vina grea,
Să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea,
Numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Am venit la Tine, doborât de vina grea,
Să mă scapi de moarte. Numai mâna Ta putea,
Numai Tu ISUSE mai puteai a mă salva.
Tu avut-ai milă când eu Te-am chemat Isuse,
Și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam.
Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam,
Ce căzut muream eu dacă nu Te cunoșteam.
Și mi-ai dat scăpare când pe nimeni nu aveam.
Ce pierdut eram eu în păcate când zăceam,
Ce căzut muream eu dacă nu Te cunoșteam.
