Ce-ar fi dacă credința
În lume-ar stăpâni
Și roadele ei sfinte
Oriunde s-ar ivi?
Ar fi pământul templu
Și-altar lui Dumnezeu,
Cu-nmiresmate jertfe
Spre slava Lui mereu.
În lume-ar stăpâni
Și roadele ei sfinte
Oriunde s-ar ivi?
Ar fi pământul templu
Și-altar lui Dumnezeu,
Cu-nmiresmate jertfe
Spre slava Lui mereu.
Ce-ar fi dacă nădejdea
Cea sfântă-ar ridica
Pe cei căzuți spre Domnul
Și spre iertarea Sa?
Ar fi o bucurie
Și-nfățișare cum
N-o știe omenirea
Păcatului de-acum.
Cea sfântă-ar ridica
Pe cei căzuți spre Domnul
Și spre iertarea Sa?
Ar fi o bucurie
Și-nfățișare cum
N-o știe omenirea
Păcatului de-acum.
Ce-ar fi dacă iubirea
I-ar copleși deplin
Pe fiii humii care
Sunt roși de-al urii chin?
Ar fi al păcii soare
Ca ziua la amiaz'
Și n-ar mai fi păcate
Și n-ar mai fi necaz.
I-ar copleși deplin
Pe fiii humii care
Sunt roși de-al urii chin?
Ar fi al păcii soare
Ca ziua la amiaz'
Și n-ar mai fi păcate
Și n-ar mai fi necaz.
Dar toate-aceste haruri
Sunt din belșug de sus
În inima în care
A fost primit Isus.
Credința și nădejdea
Și-al dragostei sfânt jar
Se urcă și coboară
Acolo iar și iar.
Sunt din belșug de sus
În inima în care
A fost primit Isus.
Credința și nădejdea
Și-al dragostei sfânt jar
Se urcă și coboară
Acolo iar și iar.
Ce-ar fi dacă credința
În lume-ar stăpâni
Și roadele ei sfinte
Oriunde s-ar ivi?
Ar fi pământul templu
Și-altar lui Dumnezeu,
Cu-nmiresmate jertfe
Spre slava Lui mereu.
În lume-ar stăpâni
Și roadele ei sfinte
Oriunde s-ar ivi?
Ar fi pământul templu
Și-altar lui Dumnezeu,
Cu-nmiresmate jertfe
Spre slava Lui mereu.
Ce-ar fi dacă nădejdea
Cea sfântă-ar ridica
Pe cei căzuți spre Domnul
Și spre iertarea Sa?
Ar fi o bucurie
Și-nfățișare cum
N-o știe omenirea
Păcatului de-acum.
Cea sfântă-ar ridica
Pe cei căzuți spre Domnul
Și spre iertarea Sa?
Ar fi o bucurie
Și-nfățișare cum
N-o știe omenirea
Păcatului de-acum.
Ce-ar fi dacă iubirea
I-ar copleși deplin
Pe fiii humii care
Sunt roși de-al urii chin?
Ar fi al păcii soare
Ca ziua la amiaz'
Și n-ar mai fi păcate
Și n-ar mai fi necaz.
I-ar copleși deplin
Pe fiii humii care
Sunt roși de-al urii chin?
Ar fi al păcii soare
Ca ziua la amiaz'
Și n-ar mai fi păcate
Și n-ar mai fi necaz.
Dar toate-aceste haruri
Sunt din belșug de sus
În inima în care
A fost primit Isus.
Credința și nădejdea
Și-al dragostei sfânt jar
Se urcă și coboară
Acolo iar și iar.
Sunt din belșug de sus
În inima în care
A fost primit Isus.
Credința și nădejdea
Și-al dragostei sfânt jar
Se urcă și coboară
Acolo iar și iar.
