Ce adânc mă mângâi

Ce-adânc mă mângâi Tu Părinte,
Când noaptea îmi îndrept spre Tine,
Fiorul inimii fierbinte,
De unda lacrimilor line!
Ce-adânc mă mângâi Tu când zorii,
Zâmbesc pe-a zilei albă față,
Când noul har îmi dă fiorii,
Curați ai dragostei de viață!

Ce-adânc mă mângâi Tu când seara
Cu genele înrourate,
Își pleacă fruntea lin povara,
Pe mâinile împreunate!
Ce-adânc mă mângâi Tu oriunde
Și orișicând mă-ndrept spre Tine,
Căci viața-ntreagă mi-o pătrunde
Fiorii liniștii divine.

Ce-adânc mă mângâi Tu când toate,
Cărările îmi par închise,
Și-n clipa următoare poate,
Văd zarea luminându-mi-se!
Ce-adânc mă mângâi Tu oriunde
Și orișicând mă-ndrept spre Tine,
Căci viața-ntreagă mi-o pătrunde
Fiorii liniștii divine.