Ce-Ți voi spune, oare, Ție,
Dulce- Preaiubitul meu,
Când, odată, o să fie
Să fim numai Tu și eu?
Dulce- Preaiubitul meu,
Când, odată, o să fie
Să fim numai Tu și eu?
Care oare-o fi cuvântul
Ce să-l pot rosti uimit,
Cuprinzând tot simțământul
Cât, trăind, Ți l-am sfințit?
Ce să-l pot rosti uimit,
Cuprinzând tot simțământul
Cât, trăind, Ți l-am sfințit?
Cum o să-mi înalț spre Tine
Din al ușii Slavei prag
Ochii tremurând în lacrimi
Cu sfială, ori cu drag?
Din al ușii Slavei prag
Ochii tremurând în lacrimi
Cu sfială, ori cu drag?
Cum o să răspund privirii
Care-mi va pătrunde tot?
Am să pot vorbi vreo vorbă,
Sau niciuna n-am să pot?
Care-mi va pătrunde tot?
Am să pot vorbi vreo vorbă,
Sau niciuna n-am să pot?
Ce-am să pot să spun privindu-Ți,
Semnul ranelor arzând,
Oare-am să le văd și-acele
De la mine oarecând?
Semnul ranelor arzând,
Oare-am să le văd și-acele
De la mine oarecând?
O să știu vreo mulțumire
Pentru câte mi-ai făcut,
Sau o să-Ți grăiască numai
Plânsul șiroind tăcut?
Pentru câte mi-ai făcut,
Sau o să-Ți grăiască numai
Plânsul șiroind tăcut?
Oare n-ai să-mi ceri talanții
Care mi i-ai dat și nu-s?
Oare n-ai să-ntrebi de rodul
Ce-ar fi trebuit adus?
Care mi i-ai dat și nu-s?
Oare n-ai să-ntrebi de rodul
Ce-ar fi trebuit adus?
Fi-mi-va oare-ndreptățire
Fi-mi-vor dezvinovățiri,
Sau ce am să-Ți aflu oare,
Într-o clipă din priviri?
Fi-mi-vor dezvinovățiri,
Sau ce am să-Ți aflu oare,
Într-o clipă din priviri?
/: Doamne, toată-ndreptătirea,
De vreun grai aș mai avea,
Cred c-aș spune-atuncea numai:
„Te-am iubit!” - și voi tăcea. :/
De vreun grai aș mai avea,
Cred c-aș spune-atuncea numai:
„Te-am iubit!” - și voi tăcea. :/
Ce-Ți voi spune, oare, Ție,
Dulce- Preaiubitul meu,
Când, odată, o să fie
Să fim numai Tu și eu?
Dulce- Preaiubitul meu,
Când, odată, o să fie
Să fim numai Tu și eu?
Care oare-o fi cuvântul
Ce să-l pot rosti uimit,
Cuprinzând tot simțământul
Cât, trăind, Ți l-am sfințit?
Ce să-l pot rosti uimit,
Cuprinzând tot simțământul
Cât, trăind, Ți l-am sfințit?
Cum o să-mi înalț spre Tine
Din al ușii Slavei prag
Ochii tremurând în lacrimi
Cu sfială, ori cu drag?
Din al ușii Slavei prag
Ochii tremurând în lacrimi
Cu sfială, ori cu drag?
Cum o să răspund privirii
Care-mi va pătrunde tot?
Am să pot vorbi vreo vorbă,
Sau niciuna n-am să pot?
Care-mi va pătrunde tot?
Am să pot vorbi vreo vorbă,
Sau niciuna n-am să pot?
Ce-am să pot să spun privindu-Ți,
Semnul ranelor arzând,
Oare-am să le văd și-acele
De la mine oarecând?
Semnul ranelor arzând,
Oare-am să le văd și-acele
De la mine oarecând?
O să știu vreo mulțumire
Pentru câte mi-ai făcut,
Sau o să-Ți grăiască numai
Plânsul șiroind tăcut?
Pentru câte mi-ai făcut,
Sau o să-Ți grăiască numai
Plânsul șiroind tăcut?
Oare n-ai să-mi ceri talanții
Care mi i-ai dat și nu-s?
Oare n-ai să-ntrebi de rodul
Ce-ar fi trebuit adus?
Care mi i-ai dat și nu-s?
Oare n-ai să-ntrebi de rodul
Ce-ar fi trebuit adus?
Fi-mi-va oare-ndreptățire
Fi-mi-vor dezvinovățiri,
Sau ce am să-Ți aflu oare,
Într-o clipă din priviri?
Fi-mi-vor dezvinovățiri,
Sau ce am să-Ți aflu oare,
Într-o clipă din priviri?
/: Doamne, toată-ndreptătirea,
De vreun grai aș mai avea,
Cred c-aș spune-atuncea numai:
„Te-am iubit!” - și voi tăcea. :/
De vreun grai aș mai avea,
Cred c-aș spune-atuncea numai:
„Te-am iubit!” - și voi tăcea. :/
