Căutat-am cândva umbra dulce

Căutat-am cândva umbra dulce
A unei părintești iubiri,
Dar ce curând a dus-o noaptea
Și înnorarea nicăiri.
Căutat-am umbra tinereții,
Crezând în ea cu-adevărat,
Dar ce curând a dus-o vântul,
Și urma cum i-a spulberat!

Căutat-am umbra slavei lumii
Și-n a ei bunuri adăpost,
Și-n prietenia ei un reazim,
Dar, vai, ce-amăgitoare-au fost!
Căutat-am loc din umbră-n umbră,
Mereu mințit, mereu sperând,
Dar gol m-am dus din orice parte
Și-amar am plâns de orice rând.

Dar umbra Ta, Cel Preaputernic
Când am aflat-o fericit,
De câtă arșiță-ndelungă
Despovărat m-am odihnit.
O, dulce Umbră, dă-mi odihna
Acum, trecând prin lumea grea,
Și-apoi te fă Lumină dulce
De Mâine-n veșnicia mea.