Cât de străin îmi e cuvântul

Cât de străin îmi e cuvântul
De gândul meu, când vreau să spun
/: Cum simt iubirea și-adevărul
Cu sufletul când se-mpreun'! :/

Zadarnic m-am zbătut să aflu
Un fel desăvârșit, să pot
/: În forme să cuprind iubirea
Și-n slove adevărul tot. :/

Căci dragostea desăvârșită,
Cu adevărul n-au hotar.
/: Când sufletul și le-mpreună,
E sfânt, dar mut ca un altar. :/

Iar când mi se lumină taine
Și cred că totul am pătruns,
/: Lumina mai strălucitoare
Mi-l face iarăși mai ascuns. :/