Cât de curată înflorește lumina inimii atunci,
Când poate împlini-a iubirii dumnezeiești și-adânci porunci,
Când Adevărul care este frumsețea cunoștinței blând,
Și măsurat călăuzește credința gândului urcând.
Când poate împlini-a iubirii dumnezeiești și-adânci porunci,
Când Adevărul care este frumsețea cunoștinței blând,
Și măsurat călăuzește credința gândului urcând.
Când frumusețea care este al Vieții adevăr divin,
Îmi varsă peste duhul nostru șuvoaiele cerești din plin,
Neprihănind ființa noastră cu chip de îngeri și de prunci,
Cât de curată ne-nflorește lumina inimii atunci!
Îmi varsă peste duhul nostru șuvoaiele cerești din plin,
Neprihănind ființa noastră cu chip de îngeri și de prunci,
Cât de curată ne-nflorește lumina inimii atunci!
Când poate face fără plată tot binele desăvârșit,
Când poate-a-și milui vrăjmașul cu gând cucernic și grăbit,
Când poate îndura-n tăcere iertând a nedreptății munci,
Cât de curată înflorește lumina inimii atunci!
Când poate-a-și milui vrăjmașul cu gând cucernic și grăbit,
Când poate îndura-n tăcere iertând a nedreptății munci,
Cât de curată înflorește lumina inimii atunci!
Când nu aștepți aici răsplată pentru nimic ce dâruiești,
Și când pe urma ta adâncă răsar semințele cerești.
Cu cât e mai pieziș urcușul suit spre sfintele porunci,
Cu-atât mai dulce înflorește lumina inimii atunci!
Și când pe urma ta adâncă răsar semințele cerești.
Cu cât e mai pieziș urcușul suit spre sfintele porunci,
Cu-atât mai dulce înflorește lumina inimii atunci!
Cât de curată înflorește lumina inimii atunci,
Când poate împlini-a iubirii dumnezeiești și-adânci porunci,
Când Adevărul care este frumsețea cunoștinței blând,
Și măsurat călăuzește credința gândului urcând.
Când poate împlini-a iubirii dumnezeiești și-adânci porunci,
Când Adevărul care este frumsețea cunoștinței blând,
Și măsurat călăuzește credința gândului urcând.
Când frumusețea care este al Vieții adevăr divin,
Îmi varsă peste duhul nostru șuvoaiele cerești din plin,
Neprihănind ființa noastră cu chip de îngeri și de prunci,
Cât de curată ne-nflorește lumina inimii atunci!
Îmi varsă peste duhul nostru șuvoaiele cerești din plin,
Neprihănind ființa noastră cu chip de îngeri și de prunci,
Cât de curată ne-nflorește lumina inimii atunci!
Când poate face fără plată tot binele desăvârșit,
Când poate-a-și milui vrăjmașul cu gând cucernic și grăbit,
Când poate îndura-n tăcere iertând a nedreptății munci,
Cât de curată înflorește lumina inimii atunci!
Când poate-a-și milui vrăjmașul cu gând cucernic și grăbit,
Când poate îndura-n tăcere iertând a nedreptății munci,
Cât de curată înflorește lumina inimii atunci!
Când nu aștepți aici răsplată pentru nimic ce dâruiești,
Și când pe urma ta adâncă răsar semințele cerești.
Cu cât e mai pieziș urcușul suit spre sfintele porunci,
Cu-atât mai dulce înflorește lumina inimii atunci!
Și când pe urma ta adâncă răsar semințele cerești.
Cu cât e mai pieziș urcușul suit spre sfintele porunci,
Cu-atât mai dulce înflorește lumina inimii atunci!
