Cât de tare-ar fi o stâncă, firul viu de apă,
Cu răbdare neclintită, tot izbind o crapă.
Cu răbdare neclintită, tot izbind o crapă.
Stăruința cu credință orice greu zdrobește;
Cel ce-n muncă nu se-oprește, munca-l răsplătește.
Cel ce-n muncă nu se-oprește, munca-l răsplătește.
Cât de mare-ar fi un munte, apa tot îl frânge,
Căci nimic nu stă în calea jertfei pân' la sânge.
Căci nimic nu stă în calea jertfei pân' la sânge.
Cât de-ntinsă-ar fi pădurea, focul o cuprinde;
Dragostea topește gheața vieții—și-o aprinde
Dragostea topește gheața vieții—și-o aprinde
Dumnezeu îți umple-ntruna inima cu harul,
Ca să poți, de vrei, să birui greul și amarul.
Ca să poți, de vrei, să birui greul și amarul.
Cât de tare-ar fi o stâncă, firul viu de apă,
Cu răbdare neclintită, tot izbind o crapă.
Cu răbdare neclintită, tot izbind o crapă.
Stăruința cu credință orice greu zdrobește;
Cel ce-n muncă nu se-oprește, munca-l răsplătește.
Cel ce-n muncă nu se-oprește, munca-l răsplătește.
Cât de mare-ar fi un munte, apa tot îl frânge,
Căci nimic nu stă în calea jertfei pân' la sânge.
Căci nimic nu stă în calea jertfei pân' la sânge.
Cât de-ntinsă-ar fi pădurea, focul o cuprinde;
Dragostea topește gheața vieții—și-o aprinde
Dragostea topește gheața vieții—și-o aprinde
Dumnezeu îți umple-ntruna inima cu harul,
Ca să poți, de vrei, să birui greul și amarul.
Ca să poți, de vrei, să birui greul și amarul.
