De pe altarul vieții mele,
Nu s-a-nălțat destul spre stele,
În orice ceas al izbăvirii!
Dă-mi zilnic viu avânt,
Să-Ți cânt, să Te slăvesc
De harul ce-l primesc,
De ajutorul Tău
Pe-al vieții drum, mereu!
Făgăduințele rostite,
Și izbăviri mi-ai dat grăbite,
Când mi-a fost viața încercată!
Sau dup-a mea vinovăție,
Ci fără merit mi-ai dat mie
Har după har în toate, toate.
Ce mă îndeamnă la cântare,
Doresc să-Ți cânt și-n zi cu soare,
Și-n zi cu zarea mai umbrită!
De pe altarul vieții mele,
Nu s-a-nălțat destul spre stele,
În orice ceas al izbăvirii!
Dă-mi zilnic viu avânt,
Să-Ți cânt, să Te slăvesc
De harul ce-l primesc,
De ajutorul Tău
Pe-al vieții drum, mereu!
Făgăduințele rostite,
Și izbăviri mi-ai dat grăbite,
Când mi-a fost viața încercată!
Sau dup-a mea vinovăție,
Ci fără merit mi-ai dat mie
Har după har în toate, toate.
Ce mă îndeamnă la cântare,
Doresc să-Ți cânt și-n zi cu soare,
Și-n zi cu zarea mai umbrită!