⁵² Căci Domnul, pe cei tari, din scaunele lor,
Lovindu-i i-a-ntors în uitare,
/: Și-n marea Sa milă, smeriților Săi
Cinstire le-a dat și 'nălțare. :/
Lovindu-i i-a-ntors în uitare,
/: Și-n marea Sa milă, smeriților Săi
Cinstire le-a dat și 'nălțare. :/
⁵³ O, El satură-astăzi pe cei flămânziți,
Cu tot ce mai bun este-n țară,
/: Și-a scos pe bogații cei nelegiuiți
Cu mâinile goale, afară. :/
Cu tot ce mai bun este-n țară,
/: Și-a scos pe bogații cei nelegiuiți
Cu mâinile goale, afară. :/
⁵⁴ Căci Domnul cu milă-a venit ajutor
La robul Său umil, Israel,
/: Adusu-Și-a Domnul aminte că-a spus
De-ai Săi că se va îndura El, :/
La robul Său umil, Israel,
/: Adusu-Și-a Domnul aminte că-a spus
De-ai Săi că se va îndura El, :/
⁵⁵ Precum promisese l-ai noștri părinți
Când vremea-ndurării-o să vie
/: Lui Avraam și-ntregii lui seminții,
Lumina și slava-n vecie… :/
Când vremea-ndurării-o să vie
/: Lui Avraam și-ntregii lui seminții,
Lumina și slava-n vecie… :/
⁵² Căci Domnul, pe cei tari, din scaunele lor,
Lovindu-i i-a-ntors în uitare,
/: Și-n marea Sa milă, smeriților Săi
Cinstire le-a dat și 'nălțare. :/
Lovindu-i i-a-ntors în uitare,
/: Și-n marea Sa milă, smeriților Săi
Cinstire le-a dat și 'nălțare. :/
⁵³ O, El satură-astăzi pe cei flămânziți,
Cu tot ce mai bun este-n țară,
/: Și-a scos pe bogații cei nelegiuiți
Cu mâinile goale, afară. :/
Cu tot ce mai bun este-n țară,
/: Și-a scos pe bogații cei nelegiuiți
Cu mâinile goale, afară. :/
⁵⁴ Căci Domnul cu milă-a venit ajutor
La robul Său umil, Israel,
/: Adusu-Și-a Domnul aminte că-a spus
De-ai Săi că se va îndura El, :/
La robul Său umil, Israel,
/: Adusu-Și-a Domnul aminte că-a spus
De-ai Săi că se va îndura El, :/
⁵⁵ Precum promisese l-ai noștri părinți
Când vremea-ndurării-o să vie
/: Lui Avraam și-ntregii lui seminții,
Lumina și slava-n vecie… :/
Când vremea-ndurării-o să vie
/: Lui Avraam și-ntregii lui seminții,
Lumina și slava-n vecie… :/
