Când trandafirii înfloresc,
O mare taină-n ei se-arată…
Când trandafirii înfloresc,
Toți cei ce-așteaptă și iubesc,
Aud un susur îngeresc
/: Din primăvara neuitată… :/
O mare taină-n ei se-arată…
Când trandafirii înfloresc,
Toți cei ce-așteaptă și iubesc,
Aud un susur îngeresc
/: Din primăvara neuitată… :/
Era o zi cu cer senin,
Cu-aceleași flori pe ramuri ninse,
Era o zi cu cer senin,
Când de pe-acest pământ străin,
Se înălța atât de lin,
/: Isus, cu brațele întinse. :/
Cu-aceleași flori pe ramuri ninse,
Era o zi cu cer senin,
Când de pe-acest pământ străin,
Se înălța atât de lin,
/: Isus, cu brațele întinse. :/
Erau și-atuncea flori de nea,
Și flori de sânge și de soare.
Erau și-atuncea flori de nea,
Când Cel căzut sub crucea grea,
Atât de liniștit urca
/: Spre galaxii nepieritoare. :/
Și flori de sânge și de soare.
Erau și-atuncea flori de nea,
Când Cel căzut sub crucea grea,
Atât de liniștit urca
/: Spre galaxii nepieritoare. :/
Se înălța spre nepătruns,
Spre scânteierile gigante,
Se înălța spre nepătruns…
Iar când pe boltă a ajuns,
Un abur palid L-a ascuns,
/: Ca un reflex de diamante. :/
Spre scânteierile gigante,
Se înălța spre nepătruns…
Iar când pe boltă a ajuns,
Un abur palid L-a ascuns,
/: Ca un reflex de diamante. :/
Și-atunci o șoaptă se-auzi,
Un glas de îngeri în grădină.
Și-atunci o șoaptă se-auzi…
„Acest Isus va reveni
La fel cum în această zi
/: S-a înălțat către Lumină.” :/
Un glas de îngeri în grădină.
Și-atunci o șoaptă se-auzi…
„Acest Isus va reveni
La fel cum în această zi
/: S-a înălțat către Lumină.” :/
De-aceea an de an privesc
Și gând cu gând mereu ne-ntreabă -
De-aceea an de an privesc,
Și-aș vrea să strig dar nu-ndrăznesc,…
Când trandafirii înfloresc…
/: „O, vino, Doamne, mai degrabă!” :/
Și gând cu gând mereu ne-ntreabă -
De-aceea an de an privesc,
Și-aș vrea să strig dar nu-ndrăznesc,…
Când trandafirii înfloresc…
/: „O, vino, Doamne, mai degrabă!” :/
Când trandafirii înfloresc,
O mare taină-n ei se-arată…
Când trandafirii înfloresc,
Toți cei ce-așteaptă și iubesc,
Aud un susur îngeresc
/: Din primăvara neuitată… :/
O mare taină-n ei se-arată…
Când trandafirii înfloresc,
Toți cei ce-așteaptă și iubesc,
Aud un susur îngeresc
/: Din primăvara neuitată… :/
Era o zi cu cer senin,
Cu-aceleași flori pe ramuri ninse,
Era o zi cu cer senin,
Când de pe-acest pământ străin,
Se înălța atât de lin,
/: Isus, cu brațele întinse. :/
Cu-aceleași flori pe ramuri ninse,
Era o zi cu cer senin,
Când de pe-acest pământ străin,
Se înălța atât de lin,
/: Isus, cu brațele întinse. :/
Erau și-atuncea flori de nea,
Și flori de sânge și de soare.
Erau și-atuncea flori de nea,
Când Cel căzut sub crucea grea,
Atât de liniștit urca
/: Spre galaxii nepieritoare. :/
Și flori de sânge și de soare.
Erau și-atuncea flori de nea,
Când Cel căzut sub crucea grea,
Atât de liniștit urca
/: Spre galaxii nepieritoare. :/
Se înălța spre nepătruns,
Spre scânteierile gigante,
Se înălța spre nepătruns…
Iar când pe boltă a ajuns,
Un abur palid L-a ascuns,
/: Ca un reflex de diamante. :/
Spre scânteierile gigante,
Se înălța spre nepătruns…
Iar când pe boltă a ajuns,
Un abur palid L-a ascuns,
/: Ca un reflex de diamante. :/
Și-atunci o șoaptă se-auzi,
Un glas de îngeri în grădină.
Și-atunci o șoaptă se-auzi…
„Acest Isus va reveni
La fel cum în această zi
/: S-a înălțat către Lumină.” :/
Un glas de îngeri în grădină.
Și-atunci o șoaptă se-auzi…
„Acest Isus va reveni
La fel cum în această zi
/: S-a înălțat către Lumină.” :/
De-aceea an de an privesc
Și gând cu gând mereu ne-ntreabă -
De-aceea an de an privesc,
Și-aș vrea să strig dar nu-ndrăznesc,…
Când trandafirii înfloresc…
/: „O, vino, Doamne, mai degrabă!” :/
Și gând cu gând mereu ne-ntreabă -
De-aceea an de an privesc,
Și-aș vrea să strig dar nu-ndrăznesc,…
Când trandafirii înfloresc…
/: „O, vino, Doamne, mai degrabă!” :/
