Când tot ce văd e-atât de viu
Și toate numai Tu le ții,
Când totul este, este, este,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când tot ce simt e-atât de sfânt
Și în părinți și-n frați și-n fii,
Tu care ni le-ai dat pe toate,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Și toate numai Tu le ții,
Când totul este, este, este,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când tot ce simt e-atât de sfânt
Și în părinți și-n frați și-n fii,
Tu care ni le-ai dat pe toate,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când cerul și pământul sunt
În tot, frumseți și armonii,
Și viață, - Tu din care-s toate
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când bucuria Ta mi-e gând
Și har al rugăciunii vii,
Și-a-ntregilor virtuți preascumpe
/: Țu oare numai, să nu fii! :/
În tot, frumseți și armonii,
Și viață, - Tu din care-s toate
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când bucuria Ta mi-e gând
Și har al rugăciunii vii,
Și-a-ntregilor virtuți preascumpe
/: Țu oare numai, să nu fii! :/
Când tot ce văd sau n-am văzut,
A formelor nespuse mii
Din Tine-s și se țin prin Tine
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când toate sunt din mâna Ta,
Când Tu le mori și Tu le-nvii,
Când tot ce e prin Tine este
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
A formelor nespuse mii
Din Tine-s și se țin prin Tine
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când toate sunt din mâna Ta,
Când Tu le mori și Tu le-nvii,
Când tot ce e prin Tine este
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când tot ce văd e-atât de viu
Și toate numai Tu le ții,
Când totul este, este, este,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când tot ce simt e-atât de sfânt
Și în părinți și-n frați și-n fii,
Tu care ni le-ai dat pe toate,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Și toate numai Tu le ții,
Când totul este, este, este,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când tot ce simt e-atât de sfânt
Și în părinți și-n frați și-n fii,
Tu care ni le-ai dat pe toate,
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când cerul și pământul sunt
În tot, frumseți și armonii,
Și viață, - Tu din care-s toate
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când bucuria Ta mi-e gând
Și har al rugăciunii vii,
Și-a-ntregilor virtuți preascumpe
/: Țu oare numai, să nu fii! :/
În tot, frumseți și armonii,
Și viață, - Tu din care-s toate
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când bucuria Ta mi-e gând
Și har al rugăciunii vii,
Și-a-ntregilor virtuți preascumpe
/: Țu oare numai, să nu fii! :/
Când tot ce văd sau n-am văzut,
A formelor nespuse mii
Din Tine-s și se țin prin Tine
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când toate sunt din mâna Ta,
Când Tu le mori și Tu le-nvii,
Când tot ce e prin Tine este
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
A formelor nespuse mii
Din Tine-s și se țin prin Tine
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
Când toate sunt din mâna Ta,
Când Tu le mori și Tu le-nvii,
Când tot ce e prin Tine este
/: Tu oare numai, să nu fii! :/
