Când te-or covârși ispitele

Când te-or covârși ispitele ce leagă,
Când obosit în lupta cea peste puteri,
Vei bea strop cu strop durerea grea și-întreagă,
Cârtind contra soartei și-atâtor dureri,
Tu nu-ți pierde firea:
Mai e încă Credința, Nădejdea și Iubirea.

Când inima ta de dor n-o să mai poată,
Când va veni vâltoarea zilelor de greu,
Când nu-ți vei afla odihna de-altă dată,
Tu atunci aminte să-ți aduci mereu
De ceea ce-ncălzește
Și trup și duh: Credință, Iubire și Nădejde.

Când vei suferi o pierdere-n viață,
Nu plânge niciodată cu-amar după ea,
Să știi c-acest drum de Domnul pus ți-e-n față.
Cereasca-I voință a făcut așa…
Atunci tu-ntărirea,
S-o cauți unde-i Credința, Nădejdea și Iubirea.

Când nu vei putea să mai învingi durerea
Și vei vărsa șiroaie lacrime fierbinți,
Mergând chiar la moarte să vezi învierea
Că-i frumoasă viața și în suferinți…
Că nu-i fericire
Decât unde-i Credință, Nădejde și Iubire!