Când sufletu-mi se apleacă sub cruce obosit

Când sufletu-mi se-apleacă
Sub cruce obosit,
Privesc spre Tine, Doamne,
Spre tot ce-ai suferit,
Și-atunci primesc odihnă
Din jertfa ce-ai adus,
Și noi puteri de viață
Să mă ridic mai sus.

Când sufletu-mi se frige
Sub al durerii jar,
Privesc spre Tine, Doamne
Spre chinul Tău amar.
Izvoare nesecate
Din crucea Ta țâșnesc,
Și setea-mi arzătoare
Deplin mi-o potolesc.

Când sufletul de teamă
Mi-e prins și-i zbuciumat,
Privesc spre Tine, Doamne
Spre chinul ce-ai răbdat,
Și-atunci primesc lumină,
Și-ncredere și-avânt,
Căci harurile toate
În crucea Ta doar sunt.