Când ochii storși

Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe,
Și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
/: O, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
Și cine-ți dă privirii o rază de viață? :/

Când frânt ți-aduni tristețea ca cioburile sparte,
Din viața răvășită de-a urii vijelie,
/: O, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
Și cine-ți dă vieții o nouă temelie? :/

Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
Iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
/: O, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
Și cine înspre-o altă iubire te îndrumă? :/

Credința, doar credința… ea singură împarte
Viața, despicând-o în două pe vecie,
/: O parte din nădejde 'nălțând-o peste moarte
Iar celalaltă dând-o iubirii pe vecie. :/