Când m-apasă întristarea

Când m-apasă întristarea,
Când mi-e sufletu-nnorat,
O, Isuse alinarea,
Și odihna-n Tine-mi cat.
Tu cunoști făptura-mi slabă,
Și știi luptele ce-mi vin,
Adu-mi, Doamne, mai degrabă
Ajutorul Tău deplin!

Adu-mi bucuria sfântă,
Și seninu-n viața mea,
Luptele care-o frământă,
Liniștește-le în ea.
Și-n lumina Feței Tale,
Să mă ții pân-Ia sfârșit,
Ca să pot pe-a vieții cale
Alerga necontenit.

În iubire și-n credință
Totdeauna să mă crești,
Și de scumpa Ta Ființă,
Tot mai mult să m-alipești.
Ca să pot rămâne-n Tine,
Liniștit și roditor,
Chiar și-atunci când greul vine,
Scumpul meu Mântuitor!