Când las din mână harfa

Când las din mână harfa caldă,
Încă vibrând înfiorat,
Ca urma soarelui pe ape,
Mai simt rămas un văl curat.
Când las din mână Cartea Sfântă,
Încă ne-ntors dintre tăceri,
Ca urma vântului pe spice,
Mai simt cereștile-adieri.

Când las pe mână fruntea - încă
Păstrând al rugăciunii strai,
Ca urma liniștei pe rouă,
Mai simt umblările prin rai.
Când las din mâini solia-Ti dulce,
Încă simțindu-Te pe prag,
Ca urma lacrimii pe cântec,
Mai simt c-ai fost, Isuse drag.

Când las din mâini făclia dusă,
Încă părând a o ținea,
Ca urma razei peste-o noapte,
Mai simt c-a fost cărarea mea.
Când las și mâinile odihnei,
Încă părând că n-am sfârșit,
Ca urma imnului pe-o clipă,
Mai sui un prag - și I-am pășit.