Când las din mână harfa caldă,
Încă vibrând înfiorat,
Ca urma soarelui pe ape,
Mai simt rămas un văl curat.
Când las din mână Cartea Sfântă,
Încă ne-ntors dintre tăceri,
Ca urma vântului pe spice,
Mai simt cereștile-adieri.
Încă vibrând înfiorat,
Ca urma soarelui pe ape,
Mai simt rămas un văl curat.
Când las din mână Cartea Sfântă,
Încă ne-ntors dintre tăceri,
Ca urma vântului pe spice,
Mai simt cereștile-adieri.
Când las pe mână fruntea - încă
Păstrând al rugăciunii strai,
Ca urma liniștei pe rouă,
Mai simt umblările prin rai.
Când las din mâini solia-Ti dulce,
Încă simțindu-Te pe prag,
Ca urma lacrimii pe cântec,
Mai simt c-ai fost, Isuse drag.
Păstrând al rugăciunii strai,
Ca urma liniștei pe rouă,
Mai simt umblările prin rai.
Când las din mâini solia-Ti dulce,
Încă simțindu-Te pe prag,
Ca urma lacrimii pe cântec,
Mai simt c-ai fost, Isuse drag.
Când las din mâini făclia dusă,
Încă părând a o ținea,
Ca urma razei peste-o noapte,
Mai simt c-a fost cărarea mea.
Când las și mâinile odihnei,
Încă părând că n-am sfârșit,
Ca urma imnului pe-o clipă,
Mai sui un prag - și I-am pășit.
Încă părând a o ținea,
Ca urma razei peste-o noapte,
Mai simt c-a fost cărarea mea.
Când las și mâinile odihnei,
Încă părând că n-am sfârșit,
Ca urma imnului pe-o clipă,
Mai sui un prag - și I-am pășit.
Când las din mână harfa caldă,
Încă vibrând înfiorat,
Ca urma soarelui pe ape,
Mai simt rămas un văl curat.
Când las din mână Cartea Sfântă,
Încă ne-ntors dintre tăceri,
Ca urma vântului pe spice,
Mai simt cereștile-adieri.
Încă vibrând înfiorat,
Ca urma soarelui pe ape,
Mai simt rămas un văl curat.
Când las din mână Cartea Sfântă,
Încă ne-ntors dintre tăceri,
Ca urma vântului pe spice,
Mai simt cereștile-adieri.
Când las pe mână fruntea - încă
Păstrând al rugăciunii strai,
Ca urma liniștei pe rouă,
Mai simt umblările prin rai.
Când las din mâini solia-Ti dulce,
Încă simțindu-Te pe prag,
Ca urma lacrimii pe cântec,
Mai simt c-ai fost, Isuse drag.
Păstrând al rugăciunii strai,
Ca urma liniștei pe rouă,
Mai simt umblările prin rai.
Când las din mâini solia-Ti dulce,
Încă simțindu-Te pe prag,
Ca urma lacrimii pe cântec,
Mai simt c-ai fost, Isuse drag.
Când las din mâini făclia dusă,
Încă părând a o ținea,
Ca urma razei peste-o noapte,
Mai simt c-a fost cărarea mea.
Când las și mâinile odihnei,
Încă părând că n-am sfârșit,
Ca urma imnului pe-o clipă,
Mai sui un prag - și I-am pășit.
Încă părând a o ținea,
Ca urma razei peste-o noapte,
Mai simt c-a fost cărarea mea.
Când las și mâinile odihnei,
Încă părând că n-am sfârșit,
Ca urma imnului pe-o clipă,
Mai sui un prag - și I-am pășit.