Când inima odată de cer îmi va fi plină,
În ceasu-acela mare și binecuvântat,
Să vie peste mine o rază de lumină
/: Și sufletul la Tatăl să urce împăcat. :/
În ceasu-acela mare și binecuvântat,
Să vie peste mine o rază de lumină
/: Și sufletul la Tatăl să urce împăcat. :/
De mi-or săpa o groapă și mi-or înfinge-o cruce
De m-or zvârli în flăcări ori sub un dâmb stingher,
Cenușă rece-n urnă, ori țărnă sub uluce,
/: Tot una-mi vor fi toate când voi privi din cer. :/
De m-or zvârli în flăcări ori sub un dâmb stingher,
Cenușă rece-n urnă, ori țărnă sub uluce,
/: Tot una-mi vor fi toate când voi privi din cer. :/
Peste câmpii și codri va trece iarăși luna,
Veți asculta izvorul și aripa de vânt,
Iar eu, în zări de taină voi fi întotdeauna
/: Cu Cel ce-a pus pe-orbite și stele și pământ. :/
Veți asculta izvorul și aripa de vânt,
Iar eu, în zări de taină voi fi întotdeauna
/: Cu Cel ce-a pus pe-orbite și stele și pământ. :/
Uitarea nu mi-e dragă, dar nici nu mă-nspăimântă
Că nu visez cunună în lumea de păcat.
Dar voi primi-n vecie prietenia sfantă
/: A celor ce din lume spre cer i-am îndemnat. :/
Că nu visez cunună în lumea de păcat.
Dar voi primi-n vecie prietenia sfantă
/: A celor ce din lume spre cer i-am îndemnat. :/
Aducerile-aminte pe mine nu m-or cerne,
Ci va lupta disprețul să șteargă tot ce-am spus.
Dar slava lumii trece cum frunza-n lut se-așterne
/: Și va rămâne veșnic iubirea lui Isus. :/
Ci va lupta disprețul să șteargă tot ce-am spus.
Dar slava lumii trece cum frunza-n lut se-așterne
/: Și va rămâne veșnic iubirea lui Isus. :/
Când inima odată de cer îmi va fi plină,
În ceasu-acela mare și binecuvântat,
Să vie peste mine o rază de lumină
/: Și sufletul la Tatăl să urce împăcat. :/
În ceasu-acela mare și binecuvântat,
Să vie peste mine o rază de lumină
/: Și sufletul la Tatăl să urce împăcat. :/
De mi-or săpa o groapă și mi-or înfinge-o cruce
De m-or zvârli în flăcări ori sub un dâmb stingher,
Cenușă rece-n urnă, ori țărnă sub uluce,
/: Tot una-mi vor fi toate când voi privi din cer. :/
De m-or zvârli în flăcări ori sub un dâmb stingher,
Cenușă rece-n urnă, ori țărnă sub uluce,
/: Tot una-mi vor fi toate când voi privi din cer. :/
Peste câmpii și codri va trece iarăși luna,
Veți asculta izvorul și aripa de vânt,
Iar eu, în zări de taină voi fi întotdeauna
/: Cu Cel ce-a pus pe-orbite și stele și pământ. :/
Veți asculta izvorul și aripa de vânt,
Iar eu, în zări de taină voi fi întotdeauna
/: Cu Cel ce-a pus pe-orbite și stele și pământ. :/
Uitarea nu mi-e dragă, dar nici nu mă-nspăimântă
Că nu visez cunună în lumea de păcat.
Dar voi primi-n vecie prietenia sfantă
/: A celor ce din lume spre cer i-am îndemnat. :/
Că nu visez cunună în lumea de păcat.
Dar voi primi-n vecie prietenia sfantă
/: A celor ce din lume spre cer i-am îndemnat. :/
Aducerile-aminte pe mine nu m-or cerne,
Ci va lupta disprețul să șteargă tot ce-am spus.
Dar slava lumii trece cum frunza-n lut se-așterne
/: Și va rămâne veșnic iubirea lui Isus. :/
Ci va lupta disprețul să șteargă tot ce-am spus.
Dar slava lumii trece cum frunza-n lut se-așterne
/: Și va rămâne veșnic iubirea lui Isus. :/
