Când harul Tău străbate
În sufletu-mi pustiu,
Îl umple iar de pace,
Îl face iarăși viu!
În sufletu-mi pustiu,
Îl umple iar de pace,
Îl face iarăși viu!
Harul Tău, harul Tău,
Doamne, harul tău!
Doamne, harul tău!
Când harul Tău - lumină
Coboară-n gândul meu,
Mă scapă de-ntuneric
Și văd pe Dumnezeu!
Coboară-n gândul meu,
Mă scapă de-ntuneric
Și văd pe Dumnezeu!
Când harul Tău - iertarea
În mine-a coborât,
Și jos sub jertfa crucii
Căzut-am doborât,
În mine-a coborât,
Și jos sub jertfa crucii
Căzut-am doborât,
Un râu de apă vie
Mă umple pe deplin,
Și cânt voios, căci Domnul
M-a izbăvit, amin!
Mă umple pe deplin,
Și cânt voios, căci Domnul
M-a izbăvit, amin!
Când harul Tău străbate
În sufletu-mi pustiu,
Îl umple iar de pace,
Îl face iarăși viu!
În sufletu-mi pustiu,
Îl umple iar de pace,
Îl face iarăși viu!
Harul Tău, harul Tău,
Doamne, harul tău!
Doamne, harul tău!
Când harul Tău - lumină
Coboară-n gândul meu,
Mă scapă de-ntuneric
Și văd pe Dumnezeu!
Coboară-n gândul meu,
Mă scapă de-ntuneric
Și văd pe Dumnezeu!
Când harul Tău - iertarea
În mine-a coborât,
Și jos sub jertfa crucii
Căzut-am doborât,
În mine-a coborât,
Și jos sub jertfa crucii
Căzut-am doborât,
Un râu de apă vie
Mă umple pe deplin,
Și cânt voios, căci Domnul
M-a izbăvit, amin!
Mă umple pe deplin,
Și cânt voios, căci Domnul
M-a izbăvit, amin!