Când ard în ochi amare lacrimi
Și brațele spre cer se-ntind,
/: Când dorul crește, crește, crește,
De nu mai pot să mi-l cuprind, :/
Când plânge-n inimă-așteptarea, de cânt,
Și strig și plâng și gem,
Cum cerbul vrea izvorul apei,
Isuse, însetat, Te chem.
Și brațele spre cer se-ntind,
/: Când dorul crește, crește, crește,
De nu mai pot să mi-l cuprind, :/
Când plânge-n inimă-așteptarea, de cânt,
Și strig și plâng și gem,
Cum cerbul vrea izvorul apei,
Isuse, însetat, Te chem.
Ah, când sunt alții să m-audă,
Îți spun: ISUSE DUMNEZEU,
/: Dar când suntem numai noi singuri,
Suspin și strig: IUBITUL MEU! :/
Când lunga luptei buciumare
Prea mult amar ne-a dat să bem,
Cum cheamă arșița răcoare,
Iubitule, cu dor Te chem.
Îți spun: ISUSE DUMNEZEU,
/: Dar când suntem numai noi singuri,
Suspin și strig: IUBITUL MEU! :/
Când lunga luptei buciumare
Prea mult amar ne-a dat să bem,
Cum cheamă arșița răcoare,
Iubitule, cu dor Te chem.
Când toți sunt fericiți în juru-mi,
Cântând cu suflet mulțumit,
/: De ce eu oare tot cu lacrimi
Îmi satur sufletul zdrobit? :/
O, din adânca-mi sfâșiere
Se-nalță strigătul suprem,
Cum vrea străjerul dimineața,
Iubitul meu, cu dor Te chem!
Cântând cu suflet mulțumit,
/: De ce eu oare tot cu lacrimi
Îmi satur sufletul zdrobit? :/
O, din adânca-mi sfâșiere
Se-nalță strigătul suprem,
Cum vrea străjerul dimineața,
Iubitul meu, cu dor Te chem!
Mi-e dor, așa de dor, Isuse,
De locul cel făgăduit,
/: Căci numai Tu cunoști puterea
Cu care-am plâns și-am suferit. :/
Azi nu mai e iubire-n lume,
Ci ură, patimă, blestem…
Isus iubit, ca niciodată,
Așa Te chem, așa Te chem!
De locul cel făgăduit,
/: Căci numai Tu cunoști puterea
Cu care-am plâns și-am suferit. :/
Azi nu mai e iubire-n lume,
Ci ură, patimă, blestem…
Isus iubit, ca niciodată,
Așa Te chem, așa Te chem!
Când ard în ochi amare lacrimi
Și brațele spre cer se-ntind,
/: Când dorul crește, crește, crește,
De nu mai pot să mi-l cuprind, :/
Când plânge-n inimă-așteptarea, de cânt,
Și strig și plâng și gem,
Cum cerbul vrea izvorul apei,
Isuse, însetat, Te chem.
Și brațele spre cer se-ntind,
/: Când dorul crește, crește, crește,
De nu mai pot să mi-l cuprind, :/
Când plânge-n inimă-așteptarea, de cânt,
Și strig și plâng și gem,
Cum cerbul vrea izvorul apei,
Isuse, însetat, Te chem.
Ah, când sunt alții să m-audă,
Îți spun: ISUSE DUMNEZEU,
/: Dar când suntem numai noi singuri,
Suspin și strig: IUBITUL MEU! :/
Când lunga luptei buciumare
Prea mult amar ne-a dat să bem,
Cum cheamă arșița răcoare,
Iubitule, cu dor Te chem.
Îți spun: ISUSE DUMNEZEU,
/: Dar când suntem numai noi singuri,
Suspin și strig: IUBITUL MEU! :/
Când lunga luptei buciumare
Prea mult amar ne-a dat să bem,
Cum cheamă arșița răcoare,
Iubitule, cu dor Te chem.
Când toți sunt fericiți în juru-mi,
Cântând cu suflet mulțumit,
/: De ce eu oare tot cu lacrimi
Îmi satur sufletul zdrobit? :/
O, din adânca-mi sfâșiere
Se-nalță strigătul suprem,
Cum vrea străjerul dimineața,
Iubitul meu, cu dor Te chem!
Cântând cu suflet mulțumit,
/: De ce eu oare tot cu lacrimi
Îmi satur sufletul zdrobit? :/
O, din adânca-mi sfâșiere
Se-nalță strigătul suprem,
Cum vrea străjerul dimineața,
Iubitul meu, cu dor Te chem!
Mi-e dor, așa de dor, Isuse,
De locul cel făgăduit,
/: Căci numai Tu cunoști puterea
Cu care-am plâns și-am suferit. :/
Azi nu mai e iubire-n lume,
Ci ură, patimă, blestem…
Isus iubit, ca niciodată,
Așa Te chem, așa Te chem!
De locul cel făgăduit,
/: Căci numai Tu cunoști puterea
Cu care-am plâns și-am suferit. :/
Azi nu mai e iubire-n lume,
Ci ură, patimă, blestem…
Isus iubit, ca niciodată,
Așa Te chem, așa Te chem!
