Când Te-ai plecat spre noi

Când Te-ai plecat spre noi, Isuse,
Ai vrut ca să putem spera,
/: Că ridicându-ne pe vârfuri,
Putem atinge talpa Ta. :/
Isus, Isus, Isus, Isus,
Putem atinge talpa Ta.

În cea mai îngerească clipă
Noi ne-am nălțat abia atât
/: Cât Tu în cea mai omenească
Spre noi, mai mult ai coborât. :/
Isus, Isus, Isus, Isus,
Spre noi mai mult ai coborât.

Cu ce-avem mai ceresc în fire
Atunci parc-am atins ceva
/: Din ceea ce-a putut să fie
Mai pământesc în firea Ta. :/
Isus, Isus, Isus, Isus,
Mai pământesc în Firea Ta.

Dar haru-atingerii slăvite
Ne-a străbătut cu-acei fiori,
/: Ce ne-au cuprins pe veci în Tine,
Făcându-ne nemuritori. :/
Isus, Isus, Isus, Isus,
Făcându-ne nemuritori.

Minunea Golgotei Divine
S-a-nveșnicit deplin apoi,
/: - Un strop înomenit de Tine
Ne-a îndumnezeit pe noi. :/
Isus, Isus, Isus, Isus,
Ne-a îndumnezeit pe noi.