Calea mea e-n veci 'nainte,
Ca lumina-n mersul ei,
Dumnezeul meu, Părinte,
Fă-mi lumina sfânt temei!
Ca lumina-n mersul ei,
Dumnezeul meu, Părinte,
Fă-mi lumina sfânt temei!
Mai credincios
S-alerg frumos,
Pe drumul drept,
Cu foc în piept!
Să pot purta solia Ta,
Al Tău Cuvânt, o, Tată Sfânt!
S-alerg frumos,
Pe drumul drept,
Cu foc în piept!
Să pot purta solia Ta,
Al Tău Cuvânt, o, Tată Sfânt!
Calea mea e Adevărul,
Neclintit și neschimbat,
Obârșia lui e cerul,
E Cuvântul Întrupat!
Neclintit și neschimbat,
Obârșia lui e cerul,
E Cuvântul Întrupat!
Calea mea din Tine vine,
Și spre Tine duce-n veac.
Zările-i sunt mai senine,
Căci din Tine se desfac!
Și spre Tine duce-n veac.
Zările-i sunt mai senine,
Căci din Tine se desfac!
Dumnezeul meu, Părinte,
Prin furtuna cea mai grea,
Calea mea-i mereu 'nainte,
Căci Tu mă-nsoțești pe ea!
Prin furtuna cea mai grea,
Calea mea-i mereu 'nainte,
Căci Tu mă-nsoțești pe ea!
Calea mea e-n veci 'nainte,
Ca lumina-n mersul ei,
Dumnezeul meu, Părinte,
Fă-mi lumina sfânt temei!
Ca lumina-n mersul ei,
Dumnezeul meu, Părinte,
Fă-mi lumina sfânt temei!
Mai credincios
S-alerg frumos,
Pe drumul drept,
Cu foc în piept!
Să pot purta solia Ta,
Al Tău Cuvânt, o, Tată Sfânt!
S-alerg frumos,
Pe drumul drept,
Cu foc în piept!
Să pot purta solia Ta,
Al Tău Cuvânt, o, Tată Sfânt!
Calea mea e Adevărul,
Neclintit și neschimbat,
Obârșia lui e cerul,
E Cuvântul Întrupat!
Neclintit și neschimbat,
Obârșia lui e cerul,
E Cuvântul Întrupat!
Calea mea din Tine vine,
Și spre Tine duce-n veac.
Zările-i sunt mai senine,
Căci din Tine se desfac!
Și spre Tine duce-n veac.
Zările-i sunt mai senine,
Căci din Tine se desfac!
Dumnezeul meu, Părinte,
Prin furtuna cea mai grea,
Calea mea-i mereu 'nainte,
Căci Tu mă-nsoțești pe ea!
Prin furtuna cea mai grea,
Calea mea-i mereu 'nainte,
Căci Tu mă-nsoțești pe ea!
