Brațe tari ca ale Tale,
Dumnezeul meu Preasfânt,
Nu sunt nicăieri asemeni,
Nici în cer nici pe pământ.
Ele-mi țin ființa-ntreagă,
Mai statornicită-n har,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Duh vrăjmaș și vânt hoinar. :/
Dumnezeul meu Preasfânt,
Nu sunt nicăieri asemeni,
Nici în cer nici pe pământ.
Ele-mi țin ființa-ntreagă,
Mai statornicită-n har,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Duh vrăjmaș și vânt hoinar. :/
Ochi pătrunzători de taine,
Ca ai Tăi, nu sunt nicicând,
Ei cunosc adâncul vieții,
Și izvoru-oricărui gând.
Sub lumina lor cea blândă,
Mă păstrezi neîncetat,
De nu poate să mă smulgă,
/: Șarpele înveninat. :/
Ca ai Tăi, nu sunt nicicând,
Ei cunosc adâncul vieții,
Și izvoru-oricărui gând.
Sub lumina lor cea blândă,
Mă păstrezi neîncetat,
De nu poate să mă smulgă,
/: Șarpele înveninat. :/
Inimă mai iubitoare,
Ca a Ta, o, unde-ar fi?
Simțul, clocotu-i nu-i prinde,
Mintea nu-l poate gândi.
Cu încredere adâncă,
Capu-l plec pe pieptul Tău…
De aicea nu mă smulge,
/: Nici ce-i bine, nici ce-i rău. :/
Ca a Ta, o, unde-ar fi?
Simțul, clocotu-i nu-i prinde,
Mintea nu-l poate gândi.
Cu încredere adâncă,
Capu-l plec pe pieptul Tău…
De aicea nu mă smulge,
/: Nici ce-i bine, nici ce-i rău. :/
Glas duios și mai puternic,
Și de adevăr mai plin,
Ca al Tău, nu-i nici acuma,
Nici în vecii care vin.
El aduce mângâiere,
Vieții mele, pe orice drum,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Încercările de-acum. :/
Și de adevăr mai plin,
Ca al Tău, nu-i nici acuma,
Nici în vecii care vin.
El aduce mângâiere,
Vieții mele, pe orice drum,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Încercările de-acum. :/
Față mai strălucitoare,
Ca a Ta, Stăpân Ceresc,
Bunătate mai întreagă
Unde oare să găsesc?
M-alipesc de Tine-n totul,
Tu ești Adăpostul meu,
Slavă, slavă, slavă Ție,
/: Veșnicule Dumnezeu! :/
Ca a Ta, Stăpân Ceresc,
Bunătate mai întreagă
Unde oare să găsesc?
M-alipesc de Tine-n totul,
Tu ești Adăpostul meu,
Slavă, slavă, slavă Ție,
/: Veșnicule Dumnezeu! :/
Brațe tari ca ale Tale,
Dumnezeul meu Preasfânt,
Nu sunt nicăieri asemeni,
Nici în cer nici pe pământ.
Ele-mi țin ființa-ntreagă,
Mai statornicită-n har,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Duh vrăjmaș și vânt hoinar. :/
Dumnezeul meu Preasfânt,
Nu sunt nicăieri asemeni,
Nici în cer nici pe pământ.
Ele-mi țin ființa-ntreagă,
Mai statornicită-n har,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Duh vrăjmaș și vânt hoinar. :/
Ochi pătrunzători de taine,
Ca ai Tăi, nu sunt nicicând,
Ei cunosc adâncul vieții,
Și izvoru-oricărui gând.
Sub lumina lor cea blândă,
Mă păstrezi neîncetat,
De nu poate să mă smulgă,
/: Șarpele înveninat. :/
Ca ai Tăi, nu sunt nicicând,
Ei cunosc adâncul vieții,
Și izvoru-oricărui gând.
Sub lumina lor cea blândă,
Mă păstrezi neîncetat,
De nu poate să mă smulgă,
/: Șarpele înveninat. :/
Inimă mai iubitoare,
Ca a Ta, o, unde-ar fi?
Simțul, clocotu-i nu-i prinde,
Mintea nu-l poate gândi.
Cu încredere adâncă,
Capu-l plec pe pieptul Tău…
De aicea nu mă smulge,
/: Nici ce-i bine, nici ce-i rău. :/
Ca a Ta, o, unde-ar fi?
Simțul, clocotu-i nu-i prinde,
Mintea nu-l poate gândi.
Cu încredere adâncă,
Capu-l plec pe pieptul Tău…
De aicea nu mă smulge,
/: Nici ce-i bine, nici ce-i rău. :/
Glas duios și mai puternic,
Și de adevăr mai plin,
Ca al Tău, nu-i nici acuma,
Nici în vecii care vin.
El aduce mângâiere,
Vieții mele, pe orice drum,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Încercările de-acum. :/
Și de adevăr mai plin,
Ca al Tău, nu-i nici acuma,
Nici în vecii care vin.
El aduce mângâiere,
Vieții mele, pe orice drum,
De nu poate să mi-o smulgă,
/: Încercările de-acum. :/
Față mai strălucitoare,
Ca a Ta, Stăpân Ceresc,
Bunătate mai întreagă
Unde oare să găsesc?
M-alipesc de Tine-n totul,
Tu ești Adăpostul meu,
Slavă, slavă, slavă Ție,
/: Veșnicule Dumnezeu! :/
Ca a Ta, Stăpân Ceresc,
Bunătate mai întreagă
Unde oare să găsesc?
M-alipesc de Tine-n totul,
Tu ești Adăpostul meu,
Slavă, slavă, slavă Ție,
/: Veșnicule Dumnezeu! :/
