Atâtea valuri se lovesc
De-al vieții ideal,
De-atâtea ori de-abia-ndrăznesc
Să trec al vieții val,
Că doar cu sufletul zăresc
Al veșniciei mal.
De-al vieții ideal,
De-atâtea ori de-abia-ndrăznesc
Să trec al vieții val,
Că doar cu sufletul zăresc
Al veșniciei mal.
Atunci mă plec în rugă,
Și gândurile-mi cern,
/: E calea grea și lungă,
Dar visul mi-e etern! :/
Și gândurile-mi cern,
/: E calea grea și lungă,
Dar visul mi-e etern! :/
Adesea apele vuiesc,
Și spaima m-a cuprins,
Se văd că-s mari și-n jur cum cresc
Mi-e teamă că-s învins,
Lumină-n noaptea grea doresc,
Când facla mea s-a stins.
Și spaima m-a cuprins,
Se văd că-s mari și-n jur cum cresc
Mi-e teamă că-s învins,
Lumină-n noaptea grea doresc,
Când facla mea s-a stins.
O, câtă alinare-mi dai,
Când stau îngenuncheat;
Te simt cum lângă mine stai,
Și-asculți al meu oftat
Iar pacea Ta, pace din rai,
Mă umple ne-ncetat.
Când stau îngenuncheat;
Te simt cum lângă mine stai,
Și-asculți al meu oftat
Iar pacea Ta, pace din rai,
Mă umple ne-ncetat.
Atâtea valuri se lovesc
De-al vieții ideal,
De-atâtea ori de-abia-ndrăznesc
Să trec al vieții val,
Că doar cu sufletul zăresc
Al veșniciei mal.
De-al vieții ideal,
De-atâtea ori de-abia-ndrăznesc
Să trec al vieții val,
Că doar cu sufletul zăresc
Al veșniciei mal.
Atunci mă plec în rugă,
Și gândurile-mi cern,
/: E calea grea și lungă,
Dar visul mi-e etern! :/
Și gândurile-mi cern,
/: E calea grea și lungă,
Dar visul mi-e etern! :/
Adesea apele vuiesc,
Și spaima m-a cuprins,
Se văd că-s mari și-n jur cum cresc
Mi-e teamă că-s învins,
Lumină-n noaptea grea doresc,
Când facla mea s-a stins.
Și spaima m-a cuprins,
Se văd că-s mari și-n jur cum cresc
Mi-e teamă că-s învins,
Lumină-n noaptea grea doresc,
Când facla mea s-a stins.
O, câtă alinare-mi dai,
Când stau îngenuncheat;
Te simt cum lângă mine stai,
Și-asculți al meu oftat
Iar pacea Ta, pace din rai,
Mă umple ne-ncetat.
Când stau îngenuncheat;
Te simt cum lângă mine stai,
Și-asculți al meu oftat
Iar pacea Ta, pace din rai,
Mă umple ne-ncetat.
