Aceasta-i ruga mea, Stăpâne

Aceasta-i ruga mea, Stăpâne
Izbește necurmat, izbește
La rădăcina sărăciei
Ce inima mi-o copleșește.
Să-mi dai a harului tărie
Să pot răbda și bucuria
Și adâncita-mi întristare
Cu toată, toată curăția.

Să-mi dai puteri să-mi fac iubirea
Mai rodnică în dărnicie.
Și gol să-mi fie-ntruna duhul
De lingușire și trufie.
Să nu dezmoștenesc săracii,
Să-mi dai tării nestrămutate
Genunchii să nu-i frâng 'naintea
Puterilor nerușinate.

Să-mi dai tăria să dau aripi
Gândirii mele ca să zboare
Deasupra valurilor lumii,
Spre cerul vieții viitoare.
Să-mi dai tării să-mi plec tăria
Doar vrerii Tale prin iubire.
Să pot 'nălța pe orice suflet
Spre-nveșnicita-Ți mântuire.