A câta oară viața lui Hristos
Așterne iarăși flori pe ramuri vechi
Și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
Așterne iarăși flori pe ramuri vechi
Și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
Aduce iar zambile și cicori
Un Rai ce-mparte veșnic noi fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
Aduce iar zambile și cicori
Un Rai ce-mparte veșnic noi fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și El, Cel viu, în zbor de ciocârlii,
Te-așteaptă iar între ai Lui să vii…
Iar tu, tot sub povara de păcat.
Și El, Cel viu, în zbor de ciocârlii,
Te-așteaptă iar între ai Lui să vii…
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! Și nu cazi
Ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! Și nu cazi
Ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară seara spre amurg,
Tu vezi către Emaus un străin,
Un om ciudat, cu chip de lacrimi plin?
Și nu știi pentru cine I se scurg.
Tu vezi către Emaus un străin,
Un om ciudat, cu chip de lacrimi plin?
Și nu știi pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
Prin ușa ferecată cu zăvor,
Străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea.
Prin ușa ferecată cu zăvor,
Străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea.
A câta oară, ca să-ți dea dovezi,
Te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
Ci pune-ți mâna-n rana Mea din piept!
Iar tu ți-astupi și ochii și nu vezi.
Te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
Ci pune-ți mâna-n rana Mea din piept!
Iar tu ți-astupi și ochii și nu vezi.
A câta oară El așteaptă blând,
Cu pâini și pește, ca pe-un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
Cu pâini și pește, ca pe-un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
Se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
Să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
Să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Nu înțelegi că totuși într-o zi,
Îl vei vedea… când va zbura spre cer?
Și noi vom fi cu El… iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.
Îl vei vedea… când va zbura spre cer?
Și noi vom fi cu El… iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.
A câta oară viața lui Hristos
Așterne iarăși flori pe ramuri vechi
Și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
Așterne iarăși flori pe ramuri vechi
Și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
Aduce iar zambile și cicori
Un Rai ce-mparte veșnic noi fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
Aduce iar zambile și cicori
Un Rai ce-mparte veșnic noi fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și El, Cel viu, în zbor de ciocârlii,
Te-așteaptă iar între ai Lui să vii…
Iar tu, tot sub povara de păcat.
Și El, Cel viu, în zbor de ciocârlii,
Te-așteaptă iar între ai Lui să vii…
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! Și nu cazi
Ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! Și nu cazi
Ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară seara spre amurg,
Tu vezi către Emaus un străin,
Un om ciudat, cu chip de lacrimi plin?
Și nu știi pentru cine I se scurg.
Tu vezi către Emaus un străin,
Un om ciudat, cu chip de lacrimi plin?
Și nu știi pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
Prin ușa ferecată cu zăvor,
Străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea.
Prin ușa ferecată cu zăvor,
Străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea.
A câta oară, ca să-ți dea dovezi,
Te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
Ci pune-ți mâna-n rana Mea din piept!
Iar tu ți-astupi și ochii și nu vezi.
Te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
Ci pune-ți mâna-n rana Mea din piept!
Iar tu ți-astupi și ochii și nu vezi.
A câta oară El așteaptă blând,
Cu pâini și pește, ca pe-un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
Cu pâini și pește, ca pe-un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
Se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
Să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
Să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Nu înțelegi că totuși într-o zi,
Îl vei vedea… când va zbura spre cer?
Și noi vom fi cu El… iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.
Îl vei vedea… când va zbura spre cer?
Și noi vom fi cu El… iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.
