Capitolul 37

3Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului. 4Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. 5Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem. 6El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. 7Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui. 8Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei. 9Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte. 10Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. 11Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; 12mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit. 13Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.

5Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem. 6El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. 7Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui. 8Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei. 9Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte. 10Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. 11Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; 12mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit. 13Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.

6El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.