Iubirea Lui e mult prea mare

D
Iubirea Lui e mult prea mare în vorbe simple s-o descrii!
Mai sus de orice stea răsare și-n adâncimi o poți găsi.
'Naintea Lui când vii și-I spui păcatul tău murdar,
El, prin Isus, îți dă de sus iertare-n al Său har.
Iubire sfântă și bogată, Tu ne rămâi mereu
Cântarea noastră minunată, în veci lui Dumnezeu.
Coroane, tronuri au să cadă când ziua mare va suna
Și cei ce azi nu vor să creadă, la munți atunci vor alerga.
Dar dragostea în veci va sta! O, Doamne, Tu nu treci!
Și-n al Tău har fără hotar noi vom trăi în veci.
Cu apa mării de am scrie Iubirea Lui pe ceru-ntins
Și orice om de-ar vrea să fie un scrib pe-al slavei necuprins,
Dar tot n-ar fi destul să scrii, căci mările-ar seca,
Din veșnicii în veșnicii se-ntinde dragostea.
Compusă în 1923. S1RS2RS3R

Slideshow Fullscreen
Demo
Download
PDF PDF cu acorduri
Transpose
-
+


Alte cântări

Voi înălța

Trupa Domini

Numele Tău e ‘nălțat, printre neamuri e lăudat, Puterea Ta e vestită pe-ntreg pământ. Vrednic de cinste ești Tu, se cuvine să ne-nchinăm Înaintea Ta, în fața Ta Doamne.</div>Voi înălța Numele Tău, Voi proclama domnia-Ți pe pământ, Voi arăta puterea sângelu

O, ce prieten am în Isus

Charles C. Converse (1868), Joseph Medlicott Scriven (1855)

O, ce prieten am în Isus, Când mă rog lui Dumnezeu. Mijlocește pentru mine Și eu stau pe Brațul Său. Câtă dragoste-mi arată, A plătit păcatul meu. Și spălat în a Lui sânge, Pot să zbor și eu spre cer. Ce prezență minunată Umple tot sufletul meu. Calea, adev

Aleluia Rege-al regilor D

Twila Paris

Aleluia Rege-al regilor, Aleluia, Miel Preasfânt, Aleluia, Domn al domnilor, Tu ești Cel ce-a spus: „Eu sunt!” Tu conduci întregul univers, Toate-ascultă-al Tău Cuvânt, Tu din cer veghezi al lumii mers, Tu ești Cel ce-a spus: „Eu sunt!” Aleluia, scump Mântu

Într-un loc liniștit și-ascuns

Andy Park

Într-un loc liniștit și-ascuns În tăcere ești prezent Într-un ceas tainic și tăcut Te aștept, Căci îmi doresc să Te cunosc mai mult. Vreau să Te văd, Vreau sa-aud vocea Ta Să Te cunosc mai mult Vreau să Te ating Vreau să văd fața Ta Să Te cunosc mai mult. Î

Versiunea Originală

The Love of God The love of God is greater far Than tongue or pen can ever tell. It goes beyond the highest star And reaches to the lowest hell. The guilty pair, bowed down with care, God gave His Son to win; His erring child He reconciled And pardoned from his sin. Ref: O love of God, how rich and pure! How measureless and strong! It shall forevermore endure— The saints’ and angels’ song. When hoary time shall pass away, And earthly thrones and kingdoms fall; When men who here refuse to pray, On rocks and hills and mountains call; God’s love, so sure, shall still endure, All measureless and strong; Redeeming grace to Adam’s race— The saints’ and angels’ song. Could we with ink the ocean fill, And were the skies of parchment made; Were every stalk on earth a quill, And every man a scribe by trade; To write the love of God above Would drain the ocean dry; Nor could the scroll contain the whole, Though stretched from sky to sky.

Povestea din Spate (EN)

Frederick M. Lehman, author and composer, wrote a pamphlet, in 1948, entitled History of the Song, The Love of God. It tells about the origin of this beloved hymn—

While at camp-meeting in a mid-western state, some fifty years ago in our early ministry, an evangelist climaxed his message by quoting the last stanza of this song. The profound depths of the line moved us to preserve the words for future generations.

Not until we had come to California did this urge find fulfillment, and that at a time when circumstances forced us to hard manual labor.

One day, during short intervals of inattention to our work, we picked up a scrap of paper and, seated upon an empty lemon box pushed against the wall, with a stub pencil, added the (first) two stanzas and chorus of the song.

Since the lines (3rd stanza from the Jewish poem) had been found penciled on the wall of a patient’s room in an insane asylum, the general opinion was that this inmate had written the epic in moments of sanity.

Actually, the key-stanza (third verse) under question as to its authorship was written nearly one thousand years ago by a Jewish songwriter, and put on the score page by F.M. Lehman, a Gentile songwriter, in 1917.

Source: http://www.tanbible.com/tol_sng/sng_theloveofgod.htm