Iubirea Lui e mult prea mare

D
Iubirea Lui e mult prea mare în vorbe simple s-o descrii!
Mai sus de orice stea răsare și-n adâncimi o poți găsi.
'Naintea Lui când vii și-I spui păcatul tău murdar,
El, prin Isus, îți dă de sus iertare-n al Său har.
Iubire sfântă și bogată, Tu ne rămâi mereu
Cântarea noastră minunată, în veci lui Dumnezeu.
Coroane, tronuri au să cadă când ziua mare va suna
Și cei ce azi nu vor să creadă, la munți atunci vor alerga.
Dar dragostea în veci va sta! O, Doamne, Tu nu treci!
Și-n al Tău har fără hotar noi vom trăi în veci.
Cu apa mării de am scrie Iubirea Lui pe ceru-ntins
Și orice om de-ar vrea să fie un scrib pe-al slavei necuprins,
Dar tot n-ar fi destul să scrii, căci mările-ar seca,
Din veșnicii în veșnicii se-ntinde dragostea.
Compusă în 1923. S1RS2RS3R

Slideshow Fullscreen
Demo
Download
PDF PDF cu acorduri
Transpose
-
+


Alte cântări

Zidește în mine G

Anonim, Psalmul 51:10-12

Zidește în mine o inimă Curată, Dumnezeule Și pune în mine un duh nou, Statornic, Dumnezeule! Nu mă lepăda de la fața Ta, Și nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt, Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, Umple-mă cu Duhul Tău cel Sfânt! Zidește în mine o inim

O inimă curată D

Anonim

O inimă curată, Doamne, Este tot ce-mi doresc din partea Ta. O inimă curată, Doamne, Este tot ce-mi doresc din partea Ta. O inimă în care răutatea să nu stea, O inimă în care să domnești, eu aș vrea. O inimă deschisă pentru Tine, Domnul meu, Să-Ți înalțe os

Se așterne pretutindeni G

Robert Heatlie

Se așterne pretutindeni Stratul proaspăt de omăt Pe la case, s-au pornit copiii, Astăzi iarăși e Crăciun Peste tot e veselie Prăjituri și cozonaci Pe la geamuri fețe zâmbitoare, Astăzi iarăși e Crăciun Ne bucurăm că El s-a născut Ca să ne dea-n dar pacea Sa

Al meu ești, Isuse! E

Adon­iram J. Gor­don (1876), Will­iam R. Fea­ther­ston (1864)

Al meu ești, Isuse; ce mult Te iubesc! A lumii plăcere eu n-­o mai doresc. Tu ești Salvatorul și Te prețuiesc, De-­acum, o, Isuse, nespus Te iubesc! Ca să mă răscumperi pe cruce­-ai murit, Și spinii-­a Ta frunte adânc au rănit. Întâi m­-ai iubit Tu, în veci

Versiunea Originală

The Love of God

The love of God is greater far
Than tongue or pen can ever tell.
It goes beyond the highest star
And reaches to the lowest hell.
The guilty pair, bowed down with care,
God gave His Son to win;
His erring child He reconciled
And pardoned from his sin.

Ref:
O love of God, how rich and pure!
How measureless and strong!
It shall forevermore endure—
The saints’ and angels’ song.

When hoary time shall pass away,
And earthly thrones and kingdoms fall;
When men who here refuse to pray,
On rocks and hills and mountains call;
God’s love, so sure, shall still endure,
All measureless and strong;
Redeeming grace to Adam’s race—
The saints’ and angels’ song.

Could we with ink the ocean fill,
And were the skies of parchment made;
Were every stalk on earth a quill,
And every man a scribe by trade;
To write the love of God above
Would drain the ocean dry;
Nor could the scroll contain the whole,
Though stretched from sky to sky.

Povestea din Spate (EN)

Frederick M. Lehman, author and composer, wrote a pamphlet, in 1948, entitled History of the Song, The Love of God. It tells about the origin of this beloved hymn—

While at camp-meeting in a mid-western state, some fifty years ago in our early ministry, an evangelist climaxed his message by quoting the last stanza of this song. The profound depths of the line moved us to preserve the words for future generations.

Not until we had come to California did this urge find fulfillment, and that at a time when circumstances forced us to hard manual labor.

One day, during short intervals of inattention to our work, we picked up a scrap of paper and, seated upon an empty lemon box pushed against the wall, with a stub pencil, added the (first) two stanzas and chorus of the song.

Since the lines (3rd stanza from the Jewish poem) had been found penciled on the wall of a patient’s room in an insane asylum, the general opinion was that this inmate had written the epic in moments of sanity.

Actually, the key-stanza (third verse) under question as to its authorship was written nearly one thousand years ago by a Jewish songwriter, and put on the score page by F.M. Lehman, a Gentile songwriter, in 1917.

Source: http://www.tanbible.com/tol_sng/sng_theloveofgod.htm