Stanca Mântuirii | versuri, acorduri

E

Unde să merg când nu e n

A

imeni să m-a

E

jute?
Cui să vorbe

B

sc când ni

A

meni nu mă ascul

E

tă?
Pe cin' să ma spr

A

ijin când te

E

meli

E/G#

ile se s

C#m

urpă?
Spre stâncă al

F#m

erg, d

A

a, spr

B

e stâncă ale

E

rg.

Unde să merg când nu e nimeni să m-ajute?
Cui să vorbesc când nimeni nu mă ascultă?
Pe cin' să mă sprijin când temeliile se surpă?
Spre stâncă alerg, da, doar El mă ține,
Spre stâncă alerg.

E

Aleg Stân

B

ca mântuirii mele, Pi

A

atra ce-a fost lepăda

E

tă,
Alerg spre Mu

C#m

ntele

B

ce stă-n

A

veci neclin

B

tit.
Chiar de tot ce mi-e dra

E

g se va surpa,
Cristos ră

G#

mane Stânca m

C#m

ea.

A

El mi-e adăp

E

ost și pr

C#m

ieten credinci

F#m

os,
Spre st

B

âncă al

E

erg.

Unde să merg când furtuna se-ntețește?
Cin' mi-e refugiu când durerea năvălește?
Și e vreun refugiu în ceasul încercării?
Spre stâncă alerg, da, doar El mă ține,
Spre stâncă alerg.

Aleg Stânca mântuirii mele, Piatra ce-a fost lepădată,
Alerg spre Muntele ce stă-n veci neclintit.
Chiar de tot ce mi-e drag se va surpa,
Cristos rămane Stânca mea.
El mi-e adăpost și prieten credincios,
Spre stâncă alerg.