O lume întreagă stă în nepăsare
Și caută-adăpost când vine o încercare
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.
În ceasul cel bun e stăpână pe toate
Când Domnul îi vorbește îi e frică de moarte
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.

Ades vine-ncercarea năvalnic ca mare
Și norii negri grabnic întunecă zarea
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem
Se spulberă gândul și orice speranță
Și nici măcar o clipă nu mai e siguranță
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.

Chiar oamenii cei răi mă-nconjoară cu ură
Din cupa lor să-mi dea să beau o picătură
Dar eu nu mă tem, dar eu mă tem
Cu Domnul meu trec biruitor peste toate
Din apă și din foc să mă scape El poate
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem.