Lumină sfântă ce cobori din Ceruri,
Să-mi mângâi ziua-n clipa cea mai grea,
De raza ta, pier norii întristării
Și-L văd pe Domnul cu-ndurarea Sa.

În întuneric, luminând cărarea,
M-ajuți să trec peste urcușul greu
Și, liniștind învolburată marea,
Mă duci în pace către Domnul meu.

Când peste viața mea cade-nserarea,
Lumină sfântă-a harului nespus,
Tu strălucind, eu jos punându-mi crucea,
Mă vei lăsa la porțile de sus;