Iubirea Lui e mult prea mare

D
Iubirea Lui e mult prea mare în vorbe simple s-o descrii!
Mai sus de orice stea răsare și-n adâncimi o poți găsi.
'Naintea Lui când vii și-I spui păcatul tău murdar,
El, prin Isus, îți dă de sus iertare-n al Său har.
Iubire sfântă și bogată, Tu ne rămâi mereu
Cântarea noastră minunată, în veci lui Dumnezeu.
Coroane, tronuri au să cadă când ziua mare va suna
Și cei ce azi nu vor să creadă, la munți atunci vor alerga.
Dar dragostea în veci va sta! O, Doamne, Tu nu treci!
Și-n al Tău har fără hotar noi vom trăi în veci.
Cu apa mării de am scrie Iubirea Lui pe ceru-ntins
Și orice om de-ar vrea să fie un scrib pe-al slavei necuprins,
Dar tot n-ar fi destul să scrii, căci mările-ar seca,
Din veșnicii în veșnicii se-ntinde dragostea.
Compusă în 1923. S1RS2RS3R

Slideshow Fullscreen
Demo
Download
PDF PDF cu acorduri
Transpose
-
+


Alte cântări

Ridică-ți ochii către cer G

Cristi Cazacu & Born Again

De multe ori stai și te gândești Și e normal să te întrebi oare de ce trăiești? Ce rost are viața și de unde vii Încotro vei merge într-o bună zi? Privești ca-ntr-o oglindă în inima ta Și nu te poți minți, știi că-ți lipsește ceva. Dar oare ce? Dar oare ce?

Domnul e sfânt C

Michael W. Smith & Deborah D. Smith

Domnul e sfânt, El e mare și drept, Lui mă-ncred și-L slăvesc necurmat. Blând și măreț, suferind pe Calvar, Peste toți harul și-a revărsat. Domnul e sfânt și vrednic de slavă, Mare și drept e-n dragostea Sa! Toți într-un glas să-L laude pe Domnul, Să strige

Aleluia Rege-al regilor D

Twila Paris

Aleluia Rege-al regilor, Aleluia, Miel Preasfânt, Aleluia, Domn al domnilor, Tu ești Cel ce-a spus: „Eu sunt!” Tu conduci întregul univers, Toate-ascultă-al Tău Cuvânt, Tu din cer veghezi al lumii mers, Tu ești Cel ce-a spus: „Eu sunt!” Aleluia, scump Mântu

Tu ești Mesia

Dave Kull, Debora Sita

Iubirea Ta munți ar dărâma Dar mă ridică de aș cădea Prin Harul Tău mă păzești mereu Și ești aproape când mi-este greu Pot gusta dulceața iubirii Tale Izvoare de iertare prin Tine-am găsit Tu ești Mesia, ești Salvatorul În Numele Tău caut ajutorul Te laud,

Versiunea Originală

The Love of God

The love of God is greater far
Than tongue or pen can ever tell.
It goes beyond the highest star
And reaches to the lowest hell.
The guilty pair, bowed down with care,
God gave His Son to win;
His erring child He reconciled
And pardoned from his sin.

Ref:
O love of God, how rich and pure!
How measureless and strong!
It shall forevermore endure—
The saints’ and angels’ song.

When hoary time shall pass away,
And earthly thrones and kingdoms fall;
When men who here refuse to pray,
On rocks and hills and mountains call;
God’s love, so sure, shall still endure,
All measureless and strong;
Redeeming grace to Adam’s race—
The saints’ and angels’ song.

Could we with ink the ocean fill,
And were the skies of parchment made;
Were every stalk on earth a quill,
And every man a scribe by trade;
To write the love of God above
Would drain the ocean dry;
Nor could the scroll contain the whole,
Though stretched from sky to sky.

Povestea din Spate (EN)

Frederick M. Lehman, author and composer, wrote a pamphlet, in 1948, entitled History of the Song, The Love of God. It tells about the origin of this beloved hymn—

While at camp-meeting in a mid-western state, some fifty years ago in our early ministry, an evangelist climaxed his message by quoting the last stanza of this song. The profound depths of the line moved us to preserve the words for future generations.

Not until we had come to California did this urge find fulfillment, and that at a time when circumstances forced us to hard manual labor.

One day, during short intervals of inattention to our work, we picked up a scrap of paper and, seated upon an empty lemon box pushed against the wall, with a stub pencil, added the (first) two stanzas and chorus of the song.

Since the lines (3rd stanza from the Jewish poem) had been found penciled on the wall of a patient’s room in an insane asylum, the general opinion was that this inmate had written the epic in moments of sanity.

Actually, the key-stanza (third verse) under question as to its authorship was written nearly one thousand years ago by a Jewish songwriter, and put on the score page by F.M. Lehman, a Gentile songwriter, in 1917.

Source: http://www.tanbible.com/tol_sng/sng_theloveofgod.htm