Fraților, credința noastră s-o păzim! De pe drumul crucii, să nu rătăcim, De pe calea sfântă, să nu dăm 'napoi. Facă Domnul ce-o vrea să facă cu noi…
Suntem gata ca să ne jertfim, Pentru Domnul chiar să și murim! /: A noastră cetate nu-i de pe pământ, Este sus în ceruri, e la Tatăl sfânt. :/
Nu ne este frică de nici un dușman Mergem cu-ndrăzneală înspre Canaan. Și-n credința noastră, sta-vom neclintiți, Cu Avram și Iacov, ai noștri părinți.
Dacă ne-ar închide, ca pe Daniel, Ne va scăpa Domnul sfânt, Emanuel. Chiar în strâmtorare, El va fi cu noi, Ne face scăpare din orice nevoi.
Am
Am
Fraților, credința
Dm
noastră s-o pă
Am
zim!
Dm
De pe
E7
drumul
Am
cru
F
cii,
Dm
să nu
E7
rătă
Am
cim,
Am
De pe calea sfântă,
Dm
să nu dăm 'na
Am
poi.
Dm
Facă
E7
Domnul
Am
ce-o
F
vrea să
Dm
fa—
E7
că cu
Am
noi…
Am
Suntem
F
gata
G
ca să ne jert
C
fim,
E7
Am
Pentru
F
Domnul
G
chiar să și mu
C
rim! /:
Em
A noastră ce
Am
tate
Dm
nu-i de
G
pe pă
C
mânt,
Am
Dm
Este
E7
sus în
Am
ce—
F
ruri,
Dm
e la
E7
Tatăl
Am
sfânt. :/
Nu ne este frică de nici un dușman Mergem cu-ndrăzneală înspre Canaan. Și-n credința noastră, sta-vom neclintiți, Cu Avram și Iacov, ai noștri părinți.
Dacă ne-ar închide, ca pe Daniel, Ne va scăpa Domnul sfânt, Emanuel. Chiar în strâmtorare, El va fi cu noi, Ne face scăpare din orice nevoi.
"Hatikva" (în limba română "Speranța") este Imnul Național al Statului Israel.
"Hatikva" a fost scrisă în prima sa versiune în 1877 de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882. Mai multe așezări agricole ale evreilor din Palestina ca Petah Tikva, Rișon LeȚion și Rehovot, s-au mândrit că poezia a fost creată în perimetrul lor.
Poezia caracterizată de un conținut patriotic romantic, avea nouă strofe și un refren, și se numea "Tikvatenu" ("Speranța Noastră"). Deasemenea ea avea un detaliu comun în structură cu o poezie a poetului german Nikolaus Becker (1809-1845), Cântecele Rinului, în care fiecare strofă începea cu cuvintele Atât timp cât... și care fusese tradusă în ebraică în 1845. Refrenul Încă nu s-a pierdut speranța... rezona din retorica imnului național polonez, pe care Imber, ca băștinaș al Galiției îl cunoștea: Polonia încă nu e pierdută....
N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: "Barkayi" (="Luceafărul de Dimineață"). [Atunci poezia se numea încă "Tikvatenu" (="Speranța Noastră")].