Domn al Creației, Tu stăpâneai
Când timpul nici nu exista ------
Neantului rece Tu i-ai poruncit,
Iar bezna în zi s-a schimbat. ----
Când Tu vorbești,
Se nasc nenumărate galaxi,
Cu suflarea Ta formezi planete mii
Cu întregul cer vreau să mă-nchin și eu.
Domnul statornic, Tu nu amăgești
Și tot ce promiți împlinești ----
Natura te-ascultă
Și toată știința Te recunoaște că ești ----
Când Tu vorbești, făpturile la viață se trezesc
Și toate scopul Tău îl urmăresc
În viața mea la fel Te oglindești
Dacă stelele Îți cântă, Îți cânt și eu, --
Dacă munții se proștern, m-aplec și eu, --
Dacă marea-Ți cântă Măreția Ta, --
Mă alătur ei cântând neobosit Slava Ta, --
Dacă vântul Te ascultă, ascult și eu ----
Dacă pietrele Te strigă, strig și eu ----
Fără limite ești vrednic datorat ----
De aceea, infinit Îți vom cânta ----
Domn al salvării,
Deși Ți-am greșit, la mine Tu n-ai renunțat
A lumii lumină, ai fost răstignit și-n negură abandonat----
Când Tu vorbești, eșecurile toate se topesc
Doar în Jertfa Ta viața-mi regăsesc
Fiindcă Tu ești viu, voi învia și eu
Îți vad inima în tot ce ai creat
În detalii, cu iubire Te-ai semnat
Dacă Tu ai fost supus voi fi și eu
Văd iubirea Ta în fiecare chip
Miliarde pentru care ai murit
Cu iubirea Ta vreau să iubesc și eu.
Știu ca nu regreți ca ne-ai răscumpărat
Căci iubirea nu se poate măsura
Niciodată la ai Tăi n-ai renunțat.
D
Domn al Creației,
F#m
Tu stăpâneai
Când t
E
impul nici nu ex
D
ist
F#m
a ----
E
--
N
D
eantului rece T
F#m
u i-ai poruncit,
Iar be
E
zna în zi s-a sch
D
im
A/C#
bat. --
E
--
Când Tu vorb
A
ești,
Se nasc nenumăr
F#m
ate galax
E
i,
Cu suflar
A/C#
ea Ta formezi planete
D
mii
Cu
F#m
întregul cer vreau s
D
ă mă-nchin și e
A
u.
D
D
omnul statornic, Tu n
F#m
u amăgești
Ș
E
i tot ce promiți împline
D
ști
F#m
----
E
N
D
atura te-ascultă
Și
F#m
toată știința T
E
e recunoaște că e
D
ști
A/C#
----
E
Când Tu vorbe
A
ști, făp
F#m
turile la viață se trez
E
esc
Și toat
A/C#
e scopul Tău îl urm
D
ăresc
În
F#m
viața mea la f
D
el Te oglind
A
ești
Da
D
că stelele Îți cântă, Îți cânt și e
F#m
u, --
E6
Da
D
că munții se proștern, m-aplec și e
F#m
u, --
E6
Da
D
că marea-Ți cântă Măreția
F#m
Ta, --
E6
M
D
ă alătur ei cântând neobosit Slava
F#m
Ta, --
E6
Da
D
că vântul Te ascultă, ascult și
F#m
eu --
E
--
E/A
Da
D
că pietrele Te strigă, strig și
F#m
eu --
E
--
E/A
Fă
D
ră limite ești vrednic dato
F#m
rat --
E
--
E/A
D
D
e aceea, infinit Îți vom cân
F#m
ta --
E
--
E/A
D
Domn al salvării,
De
F#m
și Ți-am greșit, la m
E
ine Tu n-ai re
D
nunța
F#m
t
A lu
D
mii lumină, ai fo
F#m
st răstignit și-n ne
D
gură abando
D
nat
F#m
----
E
Când Tu vorb
A
ești, eșecurile to
F#m
ate se tope
E
sc
Doar în Jertfa Ta viaț
A/C#
a-mi regăs
D
esc
Fiindcă
F#m
Tu ești viu, vo
D
i învia și e
A
u
Îți vad inima în t
F#m
ot ce ai crea
E
t
În de
A/C#
talii, cu iubire Te-ai sem
D
nat
Dacă T
F#m
u ai fost sup
D
us voi fi și e
A
u
Văd iub
F#m
irea Ta în fiecare ch
E
ip
Mili
A/C#
arde pentru care ai m
D
urit
Cu iu
F#m
birea Ta vreau s
D
ă iubesc și e
A
u.
Ș
A
tiu ca nu regreți ca ne
F#m
-ai răscump
E
ărat
Căci iub
A/C#
irea nu se poate măsu
D
ra
Nicio
F#m
dată la ai Tăi n-
D
ai renunț
A
at.