Smerit mă-nchin

În întuneric, sau plină zi,
Prin ape limpezi, sau vijelii,
Reverși, o, Doamne, cu brațul Tău
Belșug de har în sufletul meu.
Smerit mă-nchin 'naintea Ta,
Din zori, în nopți târzii,
Cu Tine trec prin clipa grea
Și plâng cu Tine și-n bucurii.
Prin raze sfinte, ploi de lumini,
Pășești cu mine pe înălțimi,
Iar când alunec în văi adânci,
Mă porți pe brațe, la piept mă strângi.
Smerit mă-nchin naintea Ta,
Sub Harul Tău întreg
Și nu-mi pot șterge lacrima,
Așa Iubire, cum să-nțeleg?
Tainic, cu Domnul în rugă stând,
Plin de lumină, privește blând
Și îmi șoptește în grai ceresc,
„Eram pe Cruce, când te-am ales.”
Îngenuncheat, uimit mă-nchin,
Domnul meu, Te slăvesc,
Voi înțelege-n Cer, deplin,
Dar, până-atunci, ce mult Te iubesc!
Compusă în 1963. S1R1S2R2S3R3

Versiunea Originală

Această cântare a fost scrisă în 2 August 1963, la Deva.