Mulțumire

Spre Tine, Isus, 'nalț cântare
Și gândul în rugă mi-l plec.
Smerit, sub iubirea Ta mare
Ce m-a ocrotit la-al Tău piept.
În noaptea vieții, când marea vuia,
Corabia-n valuri s-o spargă
Ce blând ai întins, o, Isus, mâna Ta,
Iubind cu iubirea-Ți întreagă.
Din lacrimi aprins-ai steluțe,
Din rugă, un cer fără nori,
Cu Tine, chiar spinii din cruce
Se schimbă-n petale de flori.
Cu lacrimi de tată alini suferinți,
Cu zâmbet vorbești de-ndurare,
Iertând, chemi spre Cerul cu cete de sfinți
Și candelă-aprinzi pe cărare.
Nimic mai sublim nu e-n lume
Decât mângâierea-Ți s-aștept.
Ce scump mi-e Isus, al Tău nume,
În Numele-Ți mare mă plec.
Sub Cerul din nou cu aprinse lumini,
Prin harul Tău sfânt de Părinte.
Azi viața și ruga-mpletite-n cununi
Le-aștern la picioarele-Ți sfinte.
Compusă în 1970. S1R1S2R2S3R3

Versiunea Originală

Această cântare a fost scrisă la Deva, în Ianuarie 1970.