Lumină sfântă

Lumină sfântă ce cobori din Ceruri,
Să-mi mângâi ziua-n clipa cea mai grea,
De raza ta, pier norii întristării
Și-L văd pe Domnul cu-ndurarea Sa.
În zborul lin, tu strălucești
Și nicicând nu te stingi,
Tot Cerul e-n lucirea ta,
Când fruntea îmi atingi.
În întuneric, luminând cărarea,
M-ajuți să trec peste urcușul greu
Și, liniștind învolburată marea,
Mă duci în pace către Domnul meu.
Chiar în furtuni tu strălucești
Și nicicând nu te stingi,
Tot Cerul e-n lucirea ta
Când fruntea îmi atingi.
Când peste viața mea cade-nserarea,
Lumină sfântă-a harului nespus,
Tu strălucind, eu jos punându-mi crucea,
Mă vei lăsa la porțile de sus;
În glorie, la Tronul Său
Când mă voi închina,
Îl voi slăvi că-n raza ta
A fost iubirea Sa.
Compusă în 1963. S1R1S2R2S3R3

Versiunea Originală

Această cântare a fost scrisă la Deva în 1963.