Jertfirea (Pe crucea din dealul iubirii)

Pe Crucea din Dealul Iubirii,
Pe culmea lipsită de flori,
Se stinge Făclia Jertfirii
Privind spre albastrele zori.
Îl plânge izvorul din vale
Și raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale
Și stelele-n nori se ascund.
Ce mulți au aflat în iubirea-I
Izvorul de dulci mângâieri
Iar astăzi pe culme, privirea-I
Îi caută și nu-s nicăieri,
Cu mâini de piroane străpunse
Și fruntea rănită de spini,
Cu șoapte în glas tot mai stinse,
Privește cu milă, iertând.
Pe-altarul aprins în Grădină,
Nestins, înălțat peste nor,
Își pleacă ființa divină,
În rugă, al meu Salvator:
„Părinte-al iubirii sublime,
O, iartă cumplitul păcat,
Al Meu Duh se-nalță la Tine,
O, iartă-i, ei nu știu ce fac!”
Compusă în 1963. S1S2S3

Versiunea Originală