Iubirea Ta

Iubirea Ta, un revărsat de soare,
Minune, ce nicicând nu va pieri
Iubirea Ta, Isus, e sărbătoare,
Iubirea Ta în veci mă va iubi.
Când vin ades, în tainicele clipe
Cu pumnii grei, de neputințe plini,
Mă-nvăluiești sub ocrotiri de-aripe
Să nu-mi agăț veșmântul printre spini.
Și mă privești cu-atâta bunătate
Chemându-mă pe numele meu nou,
Că pier dureri și, temerile toate;
Trăiesc de-aici al Cerului ecou.
Îți mulțumesc, căci din dumnezeirea
Ce umple ființa Ta-n nemărginiri,
Ai pus și-n mine, întrecând uimirea
Și m-ai făcut părtaș cereștii firi;
Chiar m-ai săpat în palmele iertării,
Să-nving cu Tine-n fiecare ceas,
Să pot urca sub brațul îndurării
Ce credincios de veacuri a rămas.
Când voi păși din trecătoare clipe
În zorii ce vor cerne veșnicii,
Te voi slăvi sub ocrotiri de-aripe,
Iubire, ce în veci mă vei iubi!
Compusă în 1992. S1R1S2R2S1R1S2R2

Versiunea Originală

Această cântare a fost scrisă la Timișoara, în 1992.