Ești necuprins

Tu mucul care fumegă, nu-l stingi
Tu trestia căzută nu o rupi
Orcât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici prieten credincios.
Ești necuprins în bunătate
Ușor de înduplecat în toate
Ca Tine nu e nimenea
O miel iubit din Golgota
Tu nu disprețuiești un duh zdrăbit
Tu inima mâhnită n-o rănești
Te pleci spre cel cu sufletul amărât
Căci jertfe ca acestea Tu iubești.
Când strigă Doamne un nenorocit
Chemându-te să-i vii în ajutor
Tu îl asculți o Doamne negreșit
Și-l scapi chiar și din gura leilor.
Tu nu disprețuiești un duh zdrobit
Tu inima mâhnită n-o rănești
Ori cât ar fi căzut omul de jos
Tu îl ridici prieten credincios.
Compusă în 2003. S1RS2B1B2


Această cântare este incompletă.
Dacă ai informații despre ea, te rugăm scrie-ne un mesaj.
Mulțumim!