Al rugăciunii dulce ceas

C
Al rugăciunii dulce ceas,
Mă chemi îngrijorări să las
Și mă conduci la Dumnezeu
Să-­I spun întreg necazul meu.
Iar când pe cale vin dureri,
Îmi dai depline mângâieri,
Ce minunat e­-acest popas:
Al rugăciunii dulce ceas.
Al rugăciunii dulce ceas,
Tu porți pe aripi al meu glas
Spre cer, de unde Dumnezeu
Dă binecuvântări mereu.
El zice: „Fața Mea căutați,
Cuvântul vieții să-­L gustați”.
Mai mult mă­-ncred în al Său glas,
Stând în al rugăciunii ceas.
Al rugăciunii dulce ceas,
Vei fi mereu al meu popas
Cât timp aici călătoresc
Și către cer cu dor privesc.
Când trupul meu va fi-­n mormânt,
Iar eu voi fi la Domnul sfânt,
Ca amintire mi­-a rămas
Al rugăciunii dulce ceas.
Compusă în 1845. S1R1S2R2S3R3

Slideshow Fullscreen
Demo


Alte cântări

Doamne, viața mea Ți-o dau

William G. Fischer, William MacDonald (1870)

Doamne, viața mea Ți-o dau, Pe deplin eu mă predau; Mă condu Tu pas cu pas, Ziua, noaptea,-n orice ceas. Cu întreagă ființa mea, Mă predau în slujba Ta. Umple-mi inima de foc, Asta, Doamne, eu Te rog. Ale mele mâini le ia, Să lucreze-n via Ta, Și picioarele

Dar a înviat

Matt Maher, Matt Maher, Mia Fieldes

Ca să nu fi prins în păcat Mințit de diavol, înșelat La curce sus tu să privești Atât de mult El te-a iubit Încât moarte, moarte-a suferit, Isus. Dar a înviat din morți S-au deshcis spre ceruri porți El e viu, El e viu Da, Isus Cristos e viu Suntem iar uniț

Maria, te-ai gândit?

Buddy Greene, Mark Lowry

Maria, te-ai gândit Că Fiul tău va fi cândva un rege? Oare te-ai gândit Că Fiul tău, moartea să dezlege? Te-ai gândit, c-acest Fiu al tău va face totul nou? Acest copil al păcii va fi al păcii Sol? Maria, te-ai gândit, Că Fiul tău va da la orbi vedere? Oare

Mărețul Har G

Anonim, John Newton (1779)

Mărețul har m­-a mântuit Pe mine din păcat. Pierdut eram, dar m-­a găsit, De moarte m-­a scăpat. Mărețul har m-­a învățat S-­o rup cu orice rău. Ce scump mi­-e azi tot harul dat; Trăiesc prin el mereu. Dureri, batjocuri, prigoniri, Adesea-­am întâlnit; Pr

Versiunea Originală

Sweet Hour of Prayer

Sweet hour of prayer! sweet hour of prayer!
That calls me from a world of care,
And bids me at my Father’s throne
Make all my wants and wishes known.
In seasons of distress and grief,
My soul has often found relief
And oft escaped the tempter’s snare
By thy return, sweet hour of prayer!

Sweet hour of prayer! sweet hour of prayer!
The joys I feel, the bliss I share,
Of those whose anxious spirits burn
With strong desires for thy return!
With such I hasten to the place
Where God my Savior shows His face,
And gladly take my station there,
And wait for thee, sweet hour of prayer!

Sweet hour of prayer! sweet hour of prayer!
Thy wings shall my petition bear
To Him whose truth and faithfulness
Engage the waiting soul to bless.
And since He bids me seek His face,
Believe His Word and trust His grace,
I’ll cast on Him my every care,
And wait for thee, sweet hour of prayer!

Sweet hour of prayer! sweet hour of prayer!
May I thy consolation share,
Till, from Mount Pisgah’s lofty height,
I view my home and take my flight:
This robe of flesh I’ll drop and rise
To seize the everlasting prize;
And shout, while passing through the air,
“Farewell, farewell, sweet hour of prayer!”

Povestea din Spate (EN)

"During my re­si­dence at Coles­hill, War­wick­shire, Eng­land, I be­came ac­quaint­ed with W. W. Wal­ford, the blind preach­er, a man of ob­scure birth and con­nect­ions and no ed­u­ca­tion, but of strong mind and most re­ten­tive mem­o­ry. In the pul­pit he ne­ver failed to se­lect a less­on well adapt­ed to his sub­ject, giv­ing chap­ter and verse with un­err­ing pre­ci­sion and scarce­ly ev­er mis­plac­ing a word in his re­pe­ti­tion of the Psalms, ev­ery part of the New Tes­ta­ment, the pro­phe­cies, and some of the his­to­ries, so as to have the rep­u­ta­tion of “know­ing the whole Bi­ble by heart.” He ac­tu­al­ly sat in the chim­ney cor­ner, em­ploy­ing his mind in com­pos­ing a ser­mon or two for Sab­bath de­liv­ery, and his hands in cut­ting, shap­ing and po­lish­ing bones for shoe horns and other lit­tle use­ful im­ple­ments. At in­ter­vals he at­tempt­ed po­e­try. On one oc­ca­sion, pay­ing him a vi­sit, he re­peat­ed two or three piec­es which he had co­mposed, and hav­ing no friend at home to commit them to paper, he had laid them up in the store­house within. “How will this do?” asked he, as he re­peat­ed the fol­low­ing lines, with a com­pla­cent smile touched with some light lines of fear lest he sub­ject him­self to cri­ti­cism. I ra­pid­ly co­pied the lines with my pen­cil, as he ut­tered them, and sent them for in­ser­tion in the Ob­serv­er, if you should think them worthy of pre­ser­va­tion."

http://cyberhymnal.org/htm/s/h/shop.htm

-Română:
"În timpul rezidențiatului meu în Coleshill, Warwickshire, Anglia, l-am cunoscut pe pastorul orb W.W. Walford, un om cu o naștere și conecțiuni obscure, fără educație, dar cu o minte ageră și o memorie strălucită. La pupitru n-a greșit nici-o dată în selectarea unei lecții bine adaptate la subiectul său, referindu-se la pasaje știute pe din-afară din toate porțiunile Bibliei, având astfel reputația de cunoscător pe din-afară a Bibliei. Stătea de multe ori lângă șemineu și iși folosea mintea la compunerea a una-două predici pentru șabat, iar cu mâinile confecționa diferite lucruri folositoare făcute din os. Din când în când mai compunea și poezii. În una dintre vizitele mele, mi-a recitat câteva din compunerile lui și m-a întrebat cum sunt și dacă ar fi demne de prezervat. "